Pain perdu romanesc
11 Iulie 2009 12:13
Poate ca unii dintre voi, cand erati mici, asteptati duminica pentru ca mami si tati va scoteau in parc, la circ sau la teatrul de papusi. Eu asteptam duminica pentru ca atunci avea mama timp sa imi faca friganele.
Mai toate amintirile mele din copilarie se invart in jurul mancarurilor mamei si prajiturilor bunicii, iar sfarsiturile de saptamana, cu atat mai mult. Mancarea de duminica era pur si simplu cel mai bun motiv pentru care sa te ridici dimineata din pat. Si astazi, si peste o saptamana, si peste o luna, si peste un an.
Timp de cativa ani buni, friganelele au fost micul dejun de duminica.
Cred ca am avut mereu un apetit pentru imperfectiunea in bucatarie: cea mai buna parte a unei placinte era intotdeauna coltul, prin care s-a scurs umplutura si s-a caramelizat, iar friganeaua perfecta era cea mai colturoasa si atat de prajita incat multi ar fi considerat-o arsa.
Acum am la activ ‘pain perdu’ (se pare ca painea inmuiata in lapte si ou e o specialitate frantuzeasca, pentru ca pana si englezii o numesc ‘French toast’) facut cu felii de briosa in loc de paine, servit cu garnitura de mere caramelizate si Calvados, apoi mancat tacticos cu furculita. Insa prefer tot friganeaua romaneasca, facuta din paine uscata (asa absoarbe mult lichid, fara sa se dezintegreze) si mancata cu mana, in picioare, in timp ce restul feliilor se rumenesc in tigaie.
Friganele
(5-6 felii; timp de pregatire: 15 minute)
3 oua proaspete
o cana de lapte
cateva felii de paine mai veche
ulei, pentru prajit
zahar tos, pentru decorat
1. Intr-o farfurie adanca mai mare, se bat ouale cu laptele. Se inmoaie feliile de paine si pe o parte, si pe cealalta.
2. Se pune ulei in tigaie, atat cat sa o acopere cu un strat de ½ cm. Cand se incinge, se prajesc feliile de paine, pana devin rumene.
3. Se scot pe o farfurie acoperita cu servete de hartie (absorb excesul de grasime) si se presara cu zahar din belsug.
Mai toate amintirile mele din copilarie se invart in jurul mancarurilor mamei si prajiturilor bunicii, iar sfarsiturile de saptamana, cu atat mai mult. Mancarea de duminica era pur si simplu cel mai bun motiv pentru care sa te ridici dimineata din pat. Si astazi, si peste o saptamana, si peste o luna, si peste un an.
Timp de cativa ani buni, friganelele au fost micul dejun de duminica.
Cred ca am avut mereu un apetit pentru imperfectiunea in bucatarie: cea mai buna parte a unei placinte era intotdeauna coltul, prin care s-a scurs umplutura si s-a caramelizat, iar friganeaua perfecta era cea mai colturoasa si atat de prajita incat multi ar fi considerat-o arsa.
Acum am la activ ‘pain perdu’ (se pare ca painea inmuiata in lapte si ou e o specialitate frantuzeasca, pentru ca pana si englezii o numesc ‘French toast’) facut cu felii de briosa in loc de paine, servit cu garnitura de mere caramelizate si Calvados, apoi mancat tacticos cu furculita. Insa prefer tot friganeaua romaneasca, facuta din paine uscata (asa absoarbe mult lichid, fara sa se dezintegreze) si mancata cu mana, in picioare, in timp ce restul feliilor se rumenesc in tigaie.
Friganele
(5-6 felii; timp de pregatire: 15 minute)
3 oua proaspete
o cana de lapte
cateva felii de paine mai veche
ulei, pentru prajit
zahar tos, pentru decorat
1. Intr-o farfurie adanca mai mare, se bat ouale cu laptele. Se inmoaie feliile de paine si pe o parte, si pe cealalta.
2. Se pune ulei in tigaie, atat cat sa o acopere cu un strat de ½ cm. Cand se incinge, se prajesc feliile de paine, pana devin rumene.
3. Se scot pe o farfurie acoperita cu servete de hartie (absorb excesul de grasime) si se presara cu zahar din belsug.
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare