Am dat gata homarul
19 Noiembrie 2009 14:48
Cursurile de la Carol Parc sunt pentru curiosi, pentru pofticiosi, pentru gurmanzi, dar – in mod sigur – nu pentru membri ai organizatiilor pentru dreputurile animalelor; si nici pentru vegetarieni (desi, daca pentru tine desertul e partea cea mai importanta a mesei, atunci fii fara grija, poti veni la curs. N-am facut prajituri de Craciun cu carne de ren, am facut doar mousse de ciocolata alba cu masline negre.)
Nu stiu voi cat de relaxati sunteti cand mergeti la restaurante ‘cu pretentii’, dar unul dintre cosmarurile mele culinare arata cam asa: sunt singura la masa, mi se aduce un fel de mancare nemaiintalnit (accesorizat cu niste tacamuri aduse parca de la Muzeul Groazei), chelnerul se uita la mine zeflemitor, iar – undeva in partea dreapta – paparazzii se grabesc sa surprinda food-editor-ul de la Good Food manifestandu-si ignoranta.
In viata reala, cred ca m-as regasi in aceasta ipostaza (nu, nu fotografiata de paparazzi, ci holbandu-ma la ce am in farfurie) in restaurante cu profil molecular (phiuu, nu exista niciunul in Romania!) si in cele care servesc fructe de mare. De obicei, am grija sa comand carnea deja scoasa din cochilie (sau cochilia pregatita in asa fel incat sa poti lua carnea din ea prin simplul gest de infigere a furculitei). Insa, duminica trecuta, am devenit mai experimentata. De-acum puteti sa-mi aduceti orice homar (viu), si stiu ce sa fac cu el. (Vegetarienii ar fi bine sa sa opreasca din citit chiar acum...)
Il bag, cu capul inainte (ca sa fie suferinta mai scurta) intr-o oala cu apa clocotind. Il las acolo 4 minute, apoi il scot intr-un vas cu apa rece. Cand s-a racit, ii rup capul cu un gest scurt si il arunc sau il pun deoparte, pentru supa de homar. Apoi curat partea cleioasa, verde (n-aveti grija, nu se poate sa n-o observati), dupa care – cu o foarfeca – tai invelisul cornos de pe burta si scot carnea (moment in care o gramade de stropi albi vor ateriza pe persoana de langa tine; imi cer scuze, si pe aceasta cale, colegului de la Societe Gourmet). Apoi se taie o bucatica mica din partea finala a cozii si se incearca sa se scoata matul verde (veti reusi doar daca aveti norocul incepatorului...); daca nu merge, carnea se taie in bucati si se curata individual. Asta ar fi varianta ‘completa’ (aproape, caci n-am povestit despre cum se scoate carnea din clesti).
Mai simplu (si mai scump), taiati homarul in doua, de la cap in jos si puneti pe fiecare farfurie cate o jumatate. E treaba prietenilor sa se descurce de acum incolo.
La curs, noi am gatit (si mancat) homarul in varianta ‘fusion’, cu legume in sos asiatic si ceafa de porc (marinata cu coriandru si miere) la cuptor. Acasa as munci mult mai putin: l-as servi doar cu unt topit (poate aromat cu un pic de usturoi) si cu salata verde.
Dar sosul asiatic merita incercat, mai ales daca sunteti fani Coca Cola:
Sos asiatic
300g Coca Cola, 500g sos de soia, 100g sos de stridii (oyster sauce), 50g otet balsamic, cateva fasii de ghimbir proaspat, 3 catei de usturoi, praf de chili (dupa gust) si sucul de la 1 lamaie verde.
Ingredientele se fierb timp de cateva minute, apoi lichidul se trece printr-o sita. Pentru un sos mai gros, se adauga amidon dizolvat intr-un pic de apa rece.
Nu stiu voi cat de relaxati sunteti cand mergeti la restaurante ‘cu pretentii’, dar unul dintre cosmarurile mele culinare arata cam asa: sunt singura la masa, mi se aduce un fel de mancare nemaiintalnit (accesorizat cu niste tacamuri aduse parca de la Muzeul Groazei), chelnerul se uita la mine zeflemitor, iar – undeva in partea dreapta – paparazzii se grabesc sa surprinda food-editor-ul de la Good Food manifestandu-si ignoranta.
In viata reala, cred ca m-as regasi in aceasta ipostaza (nu, nu fotografiata de paparazzi, ci holbandu-ma la ce am in farfurie) in restaurante cu profil molecular (phiuu, nu exista niciunul in Romania!) si in cele care servesc fructe de mare. De obicei, am grija sa comand carnea deja scoasa din cochilie (sau cochilia pregatita in asa fel incat sa poti lua carnea din ea prin simplul gest de infigere a furculitei). Insa, duminica trecuta, am devenit mai experimentata. De-acum puteti sa-mi aduceti orice homar (viu), si stiu ce sa fac cu el. (Vegetarienii ar fi bine sa sa opreasca din citit chiar acum...)
Il bag, cu capul inainte (ca sa fie suferinta mai scurta) intr-o oala cu apa clocotind. Il las acolo 4 minute, apoi il scot intr-un vas cu apa rece. Cand s-a racit, ii rup capul cu un gest scurt si il arunc sau il pun deoparte, pentru supa de homar. Apoi curat partea cleioasa, verde (n-aveti grija, nu se poate sa n-o observati), dupa care – cu o foarfeca – tai invelisul cornos de pe burta si scot carnea (moment in care o gramade de stropi albi vor ateriza pe persoana de langa tine; imi cer scuze, si pe aceasta cale, colegului de la Societe Gourmet). Apoi se taie o bucatica mica din partea finala a cozii si se incearca sa se scoata matul verde (veti reusi doar daca aveti norocul incepatorului...); daca nu merge, carnea se taie in bucati si se curata individual. Asta ar fi varianta ‘completa’ (aproape, caci n-am povestit despre cum se scoate carnea din clesti).
Mai simplu (si mai scump), taiati homarul in doua, de la cap in jos si puneti pe fiecare farfurie cate o jumatate. E treaba prietenilor sa se descurce de acum incolo.
La curs, noi am gatit (si mancat) homarul in varianta ‘fusion’, cu legume in sos asiatic si ceafa de porc (marinata cu coriandru si miere) la cuptor. Acasa as munci mult mai putin: l-as servi doar cu unt topit (poate aromat cu un pic de usturoi) si cu salata verde.
Dar sosul asiatic merita incercat, mai ales daca sunteti fani Coca Cola:
Sos asiatic
300g Coca Cola, 500g sos de soia, 100g sos de stridii (oyster sauce), 50g otet balsamic, cateva fasii de ghimbir proaspat, 3 catei de usturoi, praf de chili (dupa gust) si sucul de la 1 lamaie verde.
Ingredientele se fierb timp de cateva minute, apoi lichidul se trece printr-o sita. Pentru un sos mai gros, se adauga amidon dizolvat intr-un pic de apa rece.
Etichete:
cursuri de gatit, homar
Pe aceeşi temă
-
Bezeaua perfectă
Pufoasă, dulce, fină şi fragilă, bezeaua este un desert în sine sau o tuşă finală [tot articolul] -
Postcard din Bruxelles
Nu pleca de aici până nu încerci o „Carbonade Flamande”, o gaufre şi [tot articolul] -
Dragobete vs… Valentin?
Într-o zi ceva mai prietenoasă de Făurar, mi-am făcut drum spre unul din locurile mele [tot articolul] -
Măşti veneţiene şi meniu afrodiziac
Le poţi întâlni luna asta în timpul Carnavalului de la Veneţia sau, în [tot articolul] -
Experienţe londoneze
Prima mea vizită la Londra a fost una îndelung amânată. Eram convinsă că metropola [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare