30 de motive pentru care iubim mâncarea românească – a treia parte

08 Noiembrie 2011 12:21

Articol de GoodFood

Mierea… pentru că cel mai vechi îndulcitor natural nu e doar gustos, ci şi sănătos. Sunt mulţi cei care şi-au tratat răceala cu ceai fierbinte, cu miere şi lămâie înseamnă. Mierea are proprietăţi antiseptice şi antioxidante (poate nu te întinereşte cu zece ani, dar este unul dintre ingredientele-minune ale măştilor cosmetice). În plus, spre deosebire de zahăr, mierea are o varietate de culori şi de arome. Trebuie să le încerci pe toate ca să-ţi alegi favorita.

	Varza à la Cluj... pentru că arată ca opera produsă de un artist contemporan care şi-a ales ca materie primă câteva sarmale. Dacă vrei să faci reţeta şi tu, nu e chiar aşa de complicat: pui un strat de varză murată, tăiată fin şi călită, apoi un strat de carne tocată, prăjită un pic cu ceapă şi amestecată cu un pumn de orez fiert; la final - încă un rând de varză, peste care se toarnă bulion amestecat cu smântână.
	Păstrăvul afumat în cobză de cetină... pentru că este o rafinare modernă a unei reţete tradiţionale de afumare a păstrăvului la foc din conuri de brad. Pentru că păstrăvul afumat este o specialitate bucovineană învechită în obiceiurile culinare ale locului. Pentru că în unele sate i se mai zice hârzob şi nouă ne plac orgoliile astea locale. Pentru că cetina de brad îi conservă aroma şi prospeţimea.
	Merele de Voineşti… pentru că sunt un brand sănătos, care s-a dezvoltat parcă de la sine. Dacă tot vrei să mănânci un măr pe zi, ca să scapi de doctorii, atunci să fie unul proaspăt, dintr-o zonă renumită pentru livezile ei, atât de renumită încât mulţi oameni cred că „Voineşti” este o specie de măr. Dacă nu-ţi plac crude, încearcă să găteşti cu ele: merele coapte, umplute cu nuci şi cu dulceaţă, sunt un desert şi gustos, şi simplu de făcut; supa-cremă de legume capătă un nu-ştiu-ce atunci când îi adaugi câteva mere, iar sosurile pentru cărnuri grase, ca cea de porc, devin mai uşoare şi mai parfumate graţie câtorva felii de Ionatan.
	Porcii… pentru că ai noştri sunt mai buni. Asta n-o spunem noi, ci doi englezi cu care am vorbit luna trecută – un bucătar şi un consultant culinar: „Dacă iei o bucată de porc de aici, chiar de la supermarket, ca să faci o friptură, şi una de la Londra, de la cea mai scumpă măcelărie, îţi spun dinainte care o să fie mai gustoasă: cea din România!”. Dar noi nu folosim porcul doar pentru friptură şi sarmale; untura este grăsimea preferată pentru multe dintre reţetele tradiţionale de prăjituri.
	Sifonul... pentru că ne aminteşte de probele de maturitate pe care le dădeam la cozile la sifoane, pentru că e mult mai temperamental un şpriţ de vară cu sifon, decât cu apă minerală, pentru că nu am avut nicio problemă să facem din el o marcă naţională în perioada comunistă, pentru că ne-am ataşat de găurile din pereţii sifonăriilor (la presiuni mari se întâmpla adesea ca muştucul sifoanelor să sară în aer).
	Murăturile… pentru că ne învigorează mâncărurile grase, cu puţine legume, din timpul iernii. Pentru că ne înfrumuseţează dulapurile din balcon şi rafturile din piviniţă, pentru că ne invidiază străinii pentru ele. Ne plac castraveţii muraţi, varza, conopida şi gogoşarii, dar şi strugurii şi pepenii. Sunt nesănătoase, au prea multă sare, dar cum am putea să mâncăm pilaf de găină fără gogonele?!
	Covrigii de Buzău ... pentru că, de când sunt marcă europeană înregistrată, au început să apară turişti curioşi să guste din acest obiectiv turistic culinar care s-a „stabilit” la Buzău pe la 1800. Iniţial, reţeta a fost adusă de negustorii greci, care deschiseseră cârciumi în târgul Buzăului, covrigii fiind folosiţi pentru a stimula pofta clienţilor pentru băuturile casei.
	Cârnaţii de Pleşcoi ... pentru că au un gust de oaie sărată într-un mod bizar. Carnea oilor din zona Buzăului are un gust special, puţin sărat, şi o textură mai suculentă pentru că dealurile buzoiene au în subsol zăcăminte de sare, iar ca urmare a procesului zilnic de evaporare a apei, se depun cristale de sare pe vegetaţia de pe păşuni.
	Pufuleţii … pentru că, după ani de mustrări („Cum poţi să mănânci aşa ceva?! Asta nu e mâncare!”), tot nu putem renunţa la ei. Cum se poate face ceva crocant-pufos, care se topeşte imediat ce-ţi atinge cerul gurii, doar din mălai grişat, ulei şi sare rămâne un mare mister.

Etichete: blog, good food lifestyle, romanesc

Pe aceeşi temă

Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul]
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul]
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul]
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul]
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]