Amintirea uitată a castanelor
23 Noiembrie 2011 11:21
Uneori castanele ne amintesc de zilele însorite de toamnă, alteori frumoasele flori de castan ne duc cu gândul la zilele senine de primăvară… Dar aroma delicioasă a castanelor comestibile de ce ne aminteşte?!
Originare din Asia Mică, castanele au fost multă vreme considerate un aliment important, foarte nutritiv, aproape în aceeaşi măsură ca şi cerealele. Romanii iubeau şi consumau cu mare plăcere castanele. Era unul dintre alimentele de bază pentru locuitorii zonelor montane. Din partea de Nord a Italiei culturile de castani s-au răspândit în Europa Centrală fiind astăzi cultivat atât în Italia, cât şi în Franţa, Spania sau Africa de Nord.
Castanul este un arbore din familia fagacee. Creşte atât solitar, cât şi în livezi fiind un copac uşor de îngrijit. Are dimensiuni mai mici decât castanul sălbatic (ale cărui fructe nu sunt bune pentru consum) şi iubeşte zonele umede de deal şi munte. Există două specii de castan comestibil; una al cărei fruct conţine o singură sămânţă şi o alta cu mai multe seminţe într-un singur fruct. Prima varietate se foloseşte pentru preparatele „nobile“, castane coapte sau glasate, iar a doua pentru conserve, creme sau piureuri, făină. Cu o valoare energetică şi nutriţională mare (199kcal pentru 100g) castanele sunt bogate în glucide, potasiu (600mg/100g), vitaminele C şi B, iar 15 % din necesarul zilnic de magneziu este acoperit de 100g de castane. Castane proaspete se găsesc pe piaţă din septembrie până în februarie, dar cel mai bun gust şi consistenţă o au în lunile octombrie şi noiembrie.
Atunci când le cumpăraţi (mai ales în decembrie sau ianuarie), castanele trebuie să fie grele, cu o coajă dură şi lucioasă. În magazine, castanele se găsesc şi în formă semipreparată sau preparate: miez de castane, castane congelate, piure sau cremă natur, dulceaţă. Castanele proaspete se păstrează, ca şi fructele, în cutia specială a frigiderului, dar numai pentru câteva zile. Ele trebuie ferite de umiditate, dar odată crestate şi nepreparate, trebuie păstrate în congelator. Decojite, castanele trebuie fierte, trase în unt sau coapte în lapte. Dacă le pregătiţi în coajă, înainte de toate, trebuie să le crestaţi cu un cuţit, începând din partea bombată, care este mai moale. Atunci când le pregătiţi în tigaie şi nu aveţi tigaia specială (făcută din fontă, cu fundul prevăzut cu cercuri concentrice şi marginile perforate), folosiţi o tigaie cu fundul gros, care dispersează căldura şi vă ajută să nu le ardeţi.
Dacă alegeţi să le pregătiţi în cuptor, preîncălziţi-l la temperatura de 250°C, puneţi-le într-o tavă cu foarte puţină apă şi coaceţi-le timp de 8-10 minute. Pentru a îndepărta coaja uşor, trebuie să le decojiţi cât sunt calde încă. În bucătărie, castanele însoţesc de cele mai multe ori preparate de iarnă, din pasăre sau vânat, atât ca garnitură, cât şi în farse (umpluturi). Cea mai iubită reţetă este curcanul umplut cu castane. Pentru aceasta decojiţi castanele şi fierbeţi-le în apă cu puţină sare timp de 20 de minute. După fierbere, a doua membrană (care la copt iese odată cu coaja) se va desface foarte uşor. Din acest punct, miezul de castană se tratează ca orice altă legumă. Castanele natur şi cremele sunt des folosite şi în cofetărie sau patiserie.
Dacă doriţi să preparaţi reţete originale, atât dulci, cât şi sărate, făina de castane poate să înlocuiască până la jumătate din făina de grâu pe care o folosiţi. Vă mai amintiţi de castanele glasate pe care le pregătea bunica? Este timpul să-i impresionaţi şi pe cei mici cu o asemenea bunătate... Castanele glasate sau castanele confiate în zahăr se mănâncă atât natur, cât şi în multe preparate de patiserie. După ce sunt coapte şi decojite, castanele se scufundă într-un sirop de zahăr aromat cu vanilie. Apoi, timp de două zile, zi şi noapte, sunt ţinute în sirop din ce în ce mai concentrat şi la temperaturi din ce în ce mai ridicate. Abia atunci când se răcesc, castanele se glasează, ceea ce înseamnă că se îmbracă într-o peliculă fină de zahăr translucid ce le dă o strălucire aparte şi le pune cu adevărat în valoare.
TEXT: Ştefan Szekeres
Material apărut în GoodFood noiembrie 2008
Originare din Asia Mică, castanele au fost multă vreme considerate un aliment important, foarte nutritiv, aproape în aceeaşi măsură ca şi cerealele. Romanii iubeau şi consumau cu mare plăcere castanele. Era unul dintre alimentele de bază pentru locuitorii zonelor montane. Din partea de Nord a Italiei culturile de castani s-au răspândit în Europa Centrală fiind astăzi cultivat atât în Italia, cât şi în Franţa, Spania sau Africa de Nord.
Castanul este un arbore din familia fagacee. Creşte atât solitar, cât şi în livezi fiind un copac uşor de îngrijit. Are dimensiuni mai mici decât castanul sălbatic (ale cărui fructe nu sunt bune pentru consum) şi iubeşte zonele umede de deal şi munte. Există două specii de castan comestibil; una al cărei fruct conţine o singură sămânţă şi o alta cu mai multe seminţe într-un singur fruct. Prima varietate se foloseşte pentru preparatele „nobile“, castane coapte sau glasate, iar a doua pentru conserve, creme sau piureuri, făină. Cu o valoare energetică şi nutriţională mare (199kcal pentru 100g) castanele sunt bogate în glucide, potasiu (600mg/100g), vitaminele C şi B, iar 15 % din necesarul zilnic de magneziu este acoperit de 100g de castane. Castane proaspete se găsesc pe piaţă din septembrie până în februarie, dar cel mai bun gust şi consistenţă o au în lunile octombrie şi noiembrie.
Atunci când le cumpăraţi (mai ales în decembrie sau ianuarie), castanele trebuie să fie grele, cu o coajă dură şi lucioasă. În magazine, castanele se găsesc şi în formă semipreparată sau preparate: miez de castane, castane congelate, piure sau cremă natur, dulceaţă. Castanele proaspete se păstrează, ca şi fructele, în cutia specială a frigiderului, dar numai pentru câteva zile. Ele trebuie ferite de umiditate, dar odată crestate şi nepreparate, trebuie păstrate în congelator. Decojite, castanele trebuie fierte, trase în unt sau coapte în lapte. Dacă le pregătiţi în coajă, înainte de toate, trebuie să le crestaţi cu un cuţit, începând din partea bombată, care este mai moale. Atunci când le pregătiţi în tigaie şi nu aveţi tigaia specială (făcută din fontă, cu fundul prevăzut cu cercuri concentrice şi marginile perforate), folosiţi o tigaie cu fundul gros, care dispersează căldura şi vă ajută să nu le ardeţi.
Dacă alegeţi să le pregătiţi în cuptor, preîncălziţi-l la temperatura de 250°C, puneţi-le într-o tavă cu foarte puţină apă şi coaceţi-le timp de 8-10 minute. Pentru a îndepărta coaja uşor, trebuie să le decojiţi cât sunt calde încă. În bucătărie, castanele însoţesc de cele mai multe ori preparate de iarnă, din pasăre sau vânat, atât ca garnitură, cât şi în farse (umpluturi). Cea mai iubită reţetă este curcanul umplut cu castane. Pentru aceasta decojiţi castanele şi fierbeţi-le în apă cu puţină sare timp de 20 de minute. După fierbere, a doua membrană (care la copt iese odată cu coaja) se va desface foarte uşor. Din acest punct, miezul de castană se tratează ca orice altă legumă. Castanele natur şi cremele sunt des folosite şi în cofetărie sau patiserie.
Dacă doriţi să preparaţi reţete originale, atât dulci, cât şi sărate, făina de castane poate să înlocuiască până la jumătate din făina de grâu pe care o folosiţi. Vă mai amintiţi de castanele glasate pe care le pregătea bunica? Este timpul să-i impresionaţi şi pe cei mici cu o asemenea bunătate... Castanele glasate sau castanele confiate în zahăr se mănâncă atât natur, cât şi în multe preparate de patiserie. După ce sunt coapte şi decojite, castanele se scufundă într-un sirop de zahăr aromat cu vanilie. Apoi, timp de două zile, zi şi noapte, sunt ţinute în sirop din ce în ce mai concentrat şi la temperaturi din ce în ce mai ridicate. Abia atunci când se răcesc, castanele se glasează, ceea ce înseamnă că se îmbracă într-o peliculă fină de zahăr translucid ce le dă o strălucire aparte şi le pune cu adevărat în valoare.
TEXT: Ştefan Szekeres
Material apărut în GoodFood noiembrie 2008
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare