Blogul din farfurie: Adi Hadean
06 Iulie 2010 12:10
Prima ta amintire legata de mancare?
Mi-am trait primii cinci ani de viata in Pancota, un orasel din judetul Arad, aproape de parintii tatalui meu. Cred ca una dintre primele amintiri legate de mancare e cea in care aflam care-s diferentele dintre “supica galbena” si “supica rosie”, de ce-i una intr-un fel si nu in celalalt, de ce “supica galbena” (supa de pui) are banuti de grasime la suprafata (ehee, mai tine minte cineva cum arata supa de pui in copilaria noastra, pe vremea cand puiul crestea in sase luni, nu in doua si jumatate?) si de ce “supica rosie” (supa de rosii, fireste) e rosie si acrisoara.
Primul fel de mancare pe care l-ai gatit?
Eram copil, aveam cam sapte ani si nu visam sa ajung bucatar, ba mai mult, nici prin cap nu-mi trecea ca voi da vreodata interviuri, deci nu mi-am propus sa tin minte. Oricum, imi amintesc ca pe atunci incepusem sa fac tocanite din legume, galbenusuri frecate cu zahar si cacao (ii ziceam spumei obtinute “calciu-n oase”), ochiuri si cartofi prajiti, ba chiar si o minunatie de bomboana din zahar ars cu care era cat pe ce sa aprind casa.
Cum/unde ai invatat sa gatesti?
Am invatat cum e cu mancarea in familie, in primul rand. Cred ca-I foarte important sa se gateasca acasa, in prezenta copiilor, e important ca acestia sa fie incurajati si indrumati in bucatarie. Prea putini dintre ei vor devin bucatari dar macar vor invata sa se descurce singuri. Am invatat apoi de la multi bucatari, mai experimentati ori mai putin experimentati, in multele bucatarii prin care am trecut. Nu am refuzat nicio ocazie de a acumula experienta, am muncit si pe bani foarte putini ori chiar fara bani, doar pentru a mai invata ceva. Am invatat si din propriile-mi erori (si stiu ca am gresit de multe ori), invat in continuare si sunt sigur ca voi invata atata vreme cat voi fi sanatos.
Cum ai ajuns sa gatesti pentru altii?
Din intamplare. Primul meu job in alimentatia publica a fost intr-o pizzerie. Faceam pizza pe vatra, la vedere. A fost amuzant, greu, instructiv si iar amuzant. Am ajuns acolo pentru ca oricum imi petreceam multa vreme in pizzeria respectiva (era la parterul hotelului in care avea studioul postul de radio la care lucram). Managerul localului mi-a propus sa incerc. Nu am refuzat. Mi-a placut. Dupa cativa ani am fost partener intr-o afacere care avea ca obiect de activitate crasmaritul (un restaurant). Am muncit foarte mult acolo, a fost o alta experienta interesanta. Am revenit apoi la preocuparile mele anterioare (radio si televiziune) si recent, de doi ani mai exact, am renuntat la orice alta activitate in favoarea gatitului. Nu regret, ba din contra, pot spune ca n-am fost mai fericit niciodata.
Care e eroul tau din domeniul culinar?
Intrebarea asta-i grea. Am in minte un adevarat hall of fame in care stau mai multe figuri importante, de la Constantin Bacalbasa, Pastorel Teodoreanu, Radu Anton Roman pana la Jamie Oliver, Gordon Ramsey sau Ferran Adria. Pe de alta parte erou culinar e pentru mine fiecare mama care vine de la munca si se apuca sa le faca alor ei o mancare calda, fiecare bunica priceputa (toate sunt) ce-si aduna nepotii in jurul mesei ori langa covata in care framanta pita de casa, fiecare blogger culinar care face cu mana lui o reteta si o arata apoi altora, contribuind la pastrarea uneia dintre cele mai importante indeletinciri umane: gatitul.
Care e stilul tau de gatit?
Habar n-am cum ar putea fi definit. Iau ce-mi place de peste tot, incerc sa ma pastrez normal si sa dau stralucire banalului. Incerc sa ma mentin limpede si simplu, nu accept orice influenta doar de dragul exoticului dar nu refuz experientele noi. Imi pun toata energia in mancarea pe care o fac si sper ca asta se vede in farfurie, se simte pe limba.
Ingredientul secret?
Cat de secret ar fi daca vi l-as spune? J Poate ca e incitant sa stii ca mancarea pe care tocmai ai mancat-o are un ingredient secret, pe care-l stie doar bucatarul dar probabil diferenta dintre doua farfurii identice umplute cu acelasi fel de mancare de catre doi bucatari consta in dedicatia cu care si-a facut treaba fiecare dintre ei.
Cel mai bun fel de mancare care iese din bucataria ta?
Nu pot sa spun asta. E ca si cum i-ai cere unui tata sa spuna pe care dintre copiii sai ii prefera. As vrea ca fiecare fel de mancare ce-mi iese din maini sa contina imbucatura perfecta. Uneori imi iese, alteori nu, dar incerc mereu.
Cel mai bun sfat in bucatarie?
Nu te descuraja, chiar daca azi ai afumat fasolea. Macar ai invatat ca trebuie sa fii atent.
Cel mai bun truc pentru a face economie?
Uita-te la natura. Animalele si plantele consuma doar atata cat au nevoie. Asta ar trebui sa facem si noi, adica sa face diferenta dintre cat avem nevoie si cat ne trebuie. Sunt lucruri diferite, putem fi pacaliti destul de usor. Daca gatesti cat ai nevoie la o masa, riscul sa arunci mancarea/banii din portofel scade considerabil. Ca sa nu mai spun ca mancarea de ieri poate avea o noua viata azi daca-ti pui mintea la contributie si scoti inventivitatea de la naftalina.
Ce urasti sa faci in bucatarie?
Nu mi s-a intamplat pana acum sa dezvolt sentimente negative fata de lucrurile pe care le fac in bucatarie. Chiar si rutina are farmecul ei.
Un lux/un rasfat la care nu ai renunta?
Sunt un om simplu, caruia-i place sa-si bucure apropiatii si sa si-i apropie pe straini prin mancare. La asta nu as renunta. Si nu as renunta la ciocolata neagra, densa, de buna calitate, cu continut mare de cacao. Sunt (un pic) dependent de ea si as sparge pusculita pentru o tableta daca ar trebui.
Hobby?
Gatitul. M-a relaxat in momente tensionate, m-a linistit in privinta zilei de maine, m-a bucurat cand s-a intamplat sa fiu trist. Sigur ca pe langa mancare mai exista si alte lucruri in viata mea, lucruri pe care le fac cu placere. Alerg, scriu (despre alte lucruri decat mancarea dar si despre mancare), citesc cat pot de mult, ma joc cu cainele si imi ingrijesc plantele aromatice din fata casei, fac poze si uneori fotografii. Mai si cant uneori, dar asta-i de obicei o pedeapsa pentru cei care ma aud, asa ca nu insist.
Masa ideala?
Cea de maine. Asta nu pentru ca masa de azi ar fi fost rea ci pentru ca stiu ca maine va fi mai bine decat azi.
Planuri de viitor?
Un restaurant mic si cochet in care sa manance mereu prietenii mei, multe calatorii cu scop culinar, copii pe care sa-i invat sa gateasca. Ar mai fi, dar stii cum se spune, “de vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, fa-ti planuri”.
Mi-am trait primii cinci ani de viata in Pancota, un orasel din judetul Arad, aproape de parintii tatalui meu. Cred ca una dintre primele amintiri legate de mancare e cea in care aflam care-s diferentele dintre “supica galbena” si “supica rosie”, de ce-i una intr-un fel si nu in celalalt, de ce “supica galbena” (supa de pui) are banuti de grasime la suprafata (ehee, mai tine minte cineva cum arata supa de pui in copilaria noastra, pe vremea cand puiul crestea in sase luni, nu in doua si jumatate?) si de ce “supica rosie” (supa de rosii, fireste) e rosie si acrisoara.
Primul fel de mancare pe care l-ai gatit?
Eram copil, aveam cam sapte ani si nu visam sa ajung bucatar, ba mai mult, nici prin cap nu-mi trecea ca voi da vreodata interviuri, deci nu mi-am propus sa tin minte. Oricum, imi amintesc ca pe atunci incepusem sa fac tocanite din legume, galbenusuri frecate cu zahar si cacao (ii ziceam spumei obtinute “calciu-n oase”), ochiuri si cartofi prajiti, ba chiar si o minunatie de bomboana din zahar ars cu care era cat pe ce sa aprind casa.
Cum/unde ai invatat sa gatesti?
Am invatat cum e cu mancarea in familie, in primul rand. Cred ca-I foarte important sa se gateasca acasa, in prezenta copiilor, e important ca acestia sa fie incurajati si indrumati in bucatarie. Prea putini dintre ei vor devin bucatari dar macar vor invata sa se descurce singuri. Am invatat apoi de la multi bucatari, mai experimentati ori mai putin experimentati, in multele bucatarii prin care am trecut. Nu am refuzat nicio ocazie de a acumula experienta, am muncit si pe bani foarte putini ori chiar fara bani, doar pentru a mai invata ceva. Am invatat si din propriile-mi erori (si stiu ca am gresit de multe ori), invat in continuare si sunt sigur ca voi invata atata vreme cat voi fi sanatos.
Cum ai ajuns sa gatesti pentru altii?
Din intamplare. Primul meu job in alimentatia publica a fost intr-o pizzerie. Faceam pizza pe vatra, la vedere. A fost amuzant, greu, instructiv si iar amuzant. Am ajuns acolo pentru ca oricum imi petreceam multa vreme in pizzeria respectiva (era la parterul hotelului in care avea studioul postul de radio la care lucram). Managerul localului mi-a propus sa incerc. Nu am refuzat. Mi-a placut. Dupa cativa ani am fost partener intr-o afacere care avea ca obiect de activitate crasmaritul (un restaurant). Am muncit foarte mult acolo, a fost o alta experienta interesanta. Am revenit apoi la preocuparile mele anterioare (radio si televiziune) si recent, de doi ani mai exact, am renuntat la orice alta activitate in favoarea gatitului. Nu regret, ba din contra, pot spune ca n-am fost mai fericit niciodata.
Care e eroul tau din domeniul culinar?
Intrebarea asta-i grea. Am in minte un adevarat hall of fame in care stau mai multe figuri importante, de la Constantin Bacalbasa, Pastorel Teodoreanu, Radu Anton Roman pana la Jamie Oliver, Gordon Ramsey sau Ferran Adria. Pe de alta parte erou culinar e pentru mine fiecare mama care vine de la munca si se apuca sa le faca alor ei o mancare calda, fiecare bunica priceputa (toate sunt) ce-si aduna nepotii in jurul mesei ori langa covata in care framanta pita de casa, fiecare blogger culinar care face cu mana lui o reteta si o arata apoi altora, contribuind la pastrarea uneia dintre cele mai importante indeletinciri umane: gatitul.
Care e stilul tau de gatit?
Habar n-am cum ar putea fi definit. Iau ce-mi place de peste tot, incerc sa ma pastrez normal si sa dau stralucire banalului. Incerc sa ma mentin limpede si simplu, nu accept orice influenta doar de dragul exoticului dar nu refuz experientele noi. Imi pun toata energia in mancarea pe care o fac si sper ca asta se vede in farfurie, se simte pe limba.
Ingredientul secret?
Cat de secret ar fi daca vi l-as spune? J Poate ca e incitant sa stii ca mancarea pe care tocmai ai mancat-o are un ingredient secret, pe care-l stie doar bucatarul dar probabil diferenta dintre doua farfurii identice umplute cu acelasi fel de mancare de catre doi bucatari consta in dedicatia cu care si-a facut treaba fiecare dintre ei.
Cel mai bun fel de mancare care iese din bucataria ta?
Nu pot sa spun asta. E ca si cum i-ai cere unui tata sa spuna pe care dintre copiii sai ii prefera. As vrea ca fiecare fel de mancare ce-mi iese din maini sa contina imbucatura perfecta. Uneori imi iese, alteori nu, dar incerc mereu.
Cel mai bun sfat in bucatarie?
Nu te descuraja, chiar daca azi ai afumat fasolea. Macar ai invatat ca trebuie sa fii atent.
Cel mai bun truc pentru a face economie?
Uita-te la natura. Animalele si plantele consuma doar atata cat au nevoie. Asta ar trebui sa facem si noi, adica sa face diferenta dintre cat avem nevoie si cat ne trebuie. Sunt lucruri diferite, putem fi pacaliti destul de usor. Daca gatesti cat ai nevoie la o masa, riscul sa arunci mancarea/banii din portofel scade considerabil. Ca sa nu mai spun ca mancarea de ieri poate avea o noua viata azi daca-ti pui mintea la contributie si scoti inventivitatea de la naftalina.
Ce urasti sa faci in bucatarie?
Nu mi s-a intamplat pana acum sa dezvolt sentimente negative fata de lucrurile pe care le fac in bucatarie. Chiar si rutina are farmecul ei.
Un lux/un rasfat la care nu ai renunta?
Sunt un om simplu, caruia-i place sa-si bucure apropiatii si sa si-i apropie pe straini prin mancare. La asta nu as renunta. Si nu as renunta la ciocolata neagra, densa, de buna calitate, cu continut mare de cacao. Sunt (un pic) dependent de ea si as sparge pusculita pentru o tableta daca ar trebui.
Hobby?
Gatitul. M-a relaxat in momente tensionate, m-a linistit in privinta zilei de maine, m-a bucurat cand s-a intamplat sa fiu trist. Sigur ca pe langa mancare mai exista si alte lucruri in viata mea, lucruri pe care le fac cu placere. Alerg, scriu (despre alte lucruri decat mancarea dar si despre mancare), citesc cat pot de mult, ma joc cu cainele si imi ingrijesc plantele aromatice din fata casei, fac poze si uneori fotografii. Mai si cant uneori, dar asta-i de obicei o pedeapsa pentru cei care ma aud, asa ca nu insist.
Masa ideala?
Cea de maine. Asta nu pentru ca masa de azi ar fi fost rea ci pentru ca stiu ca maine va fi mai bine decat azi.
Planuri de viitor?
Un restaurant mic si cochet in care sa manance mereu prietenii mei, multe calatorii cu scop culinar, copii pe care sa-i invat sa gateasca. Ar mai fi, dar stii cum se spune, “de vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, fa-ti planuri”.
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare