Bucătari la tine acasă
14 Noiembrie 2011 16:54
Dario este din Sardinia. Cristina din Bucureşti. Împreună au pus pe picioare o afacere care vrea să revoluţioneze nomenclatorul de profesii din România: www.bucatarlatineacasa.com
Ne lipseau mesele cu prietenii, gătitul ca activitate socială...Spun Dario şi Cristina, care au trăit în Sardinia bucuria adunării în jurul mesei ca reflex al zilei şi nu ca obligaţie onomastică. „Acasă, preparatul mesei cu prietenii este ceva firesc şi necesar. Acolo toată lumea mănâncă bine şi toată lumea mănâncă acasă“, spune Dario, care s-a născut şi a trăit toată viaţa în Sardinia. În Sardinia, gătitul nu e niciodată ceva solitar. E un ritual de grup, cu coordonate precise: zilnic, cu prietenii şi cu familia. Dario a crescut, a gătit şi a mâncat în această cultură. Cristina a trăit acolo timp de doi ani şi s-a integrat perfect. Acum a venit rândul lui Dario să guste România. „Nu mi-a venit să cred că aici se găteşte pentru toată săptămâna.“ În primele săptămâni, la prânz, îşi lua haina reflex şi întreba: „ce facem, nu mergem să mâncăm la ai tăi?“. Sau „azi cine vine la noi la cină?“. Nimeni. La noi nu-ţi trânteşte nimeni jovial uşa de perete cu braţele pline de cumpărături de la Metro pentru o seară ca oricare alta în care gătim şi mâncăm împreună.
Oricum veniseră în România şi nu prea ştiau ce să facă, aşa că prin octombrie şi-au formulat un fel de misiune: trebuie să-i învăţăm pe oameni să mănânce acasă, să mănânce bine şi mai ales să mănânce cu prietenii.
Ideea e simplă. Dario şi Cristina vin şi gătesc la tine acasă. Aduc absolut toate ustensilele necesare; dacă ai nevoie îţi aduc până şi masa, scaunele, vesela, paharele sau tacâmurile, aduc toate ingredientele, sunt veseli şi prietenoşi, aşa că se pot integra perfect în gaşca ta de prieteni, îţi spun poveşti frumoase şi utile despre reţetele pe care le prepară, îţi dau ponturi despre cum poţi să găteşti tu data viitoare pentru prietenii tăi, te servesc şi la sfârşit lasă totul lună în urma lor. Unde mai pui că ţi-a gătit un bucătar italian, când în toate restaurantele din Bucureşti sunt trei cu totul (unul din ei, cu jumătate de normă) şi, în plus, vorbeşte delicios româneşte.
CONCEPTUL
Profesia de bucătar la tine acasă a apărut în America acum 15 ani. De atunci, s-a răspândit în Canada, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Cum se procedează? Păi îi suni şi stabiliţi detaliile cinei. Cam din ce zonă vrei să fie meniul, câţi oameni sunt, la ce oră vrei să fie servită masa. Nu-ţi face probleme dacă nu ştii exact ce meniu să comanzi. Şi Dario, şi Cristina sunt plini de întrebări ajutătoare. În dimineaţa cinei, ei cumpără tot ce au nevoie şi ajung la tine acasă cu 3-4 ore înaintea evenimentului. Poţi alege din peste o sută de feluri de mâncăruri, specialităţi italiene, cu ingrediente proaspete, cumpărate cu doar câteva ore înainte de cină.
Nu e un serviciu de lux
Mesele pe care le-am pregătit noi până acum s-au întâmplat la bloc. În apartamente mici, apartamente vagon, aparent incomode pentru astfel de cine. Dar nu contează, atâta timp cât eşti cu prietenii. Nu contează dimensiunea bucătăriei sau faptul că stau trei oameni pe o latură de masă în loc de doi. Contează doar bucuria de a mânca bine şi de a mânca împreună cu prietenii. Despre asta e vorba în acest serviciu pe care îl oferim. Eu până să-l cunosc pe Dario nu intram în bucătărie decât pentru cafea. Pentru mine felul în care se gătea la mine acasă în copilărie mă îndepărtase definitiv de mâncare. Nu mâncam cu plăcere, mâncam dintr-o necesitate. Şi cred că nu este doar povestea mea. De când l-am cunoscut pe Dario, toată viaţa mea s-a schimbat. Şi asta pentru că mănânc bine, pentru că mă bucur de mâncare. Viaţa chiar e mai frumoasă când mănânci bine. Mama îmi zicea că nu o să mă mărit niciodată pentru că nu gătesc. Şi probabil că nu aş fi învăţat niciodată să gătesc dacă nu l-aş fi cunoscut pe Dario. Când ne-am gândit la această afacere, am vrut ca serviciul ăsta să fie mai ieftin decât la restaurant. De exemplu, o porţie de carpaccio de somon sau pasteîn negru de sepie cu creveţi costă în jur de 20 de lei, bani în care intră şi servirea la masă.
Tata era un mare bucătar
La noi în familie, în bucătărie femeile sunt „backing vocals“. Tata nu o lăsa pe mama să se implice în partea de gătit. Ea curăţa legumele, aranja şi strângea masa, spăla vasele. El era maestrul. A fost bucătar aproape toată viaţa. Un bucătar foarte bun. Până când, într-o zi, şi-a dat şorţul jos şi a zis că el vrea să fie bijutier. Şi s-a făcut bijutier. Într-un fel, eu îl înţeleg cel mai bine. Înainte de-a mă apuca de bucătărie, am avut mulţi ani o firmă de softuri de calculatoare. Ce treabă are asta cu gătitul? Are. E vorba de pasiune. Orice faci cu pasiune faci bine. Noi am pregătit inclusiv meniuri personalizate, tematice, pentru care avem inclusiv muzică. Am făcut playlist-uri care să se potrivească cu fiecare meniu.
Din bucătăria lui Dario
•Uleiul trebuie să fie extra virgin, deşi e mai scump. Nu vă păcăliţi! Dacă e ieftin, înseamnă că este din sâmburi de măsline şi e amar.
•Nu contează ce fel de vin pui la gătit, aşa că nu te arunca să-l pui pe cel mai scump.
•Dacă nu vrei să ai arsuri de la usturoi, curăţă-i miezul. Doar centrul usturoiul este greu pentru digestie şi este amar.
•Sarea de mare face diferenţa, chiar dacă nu se simte la gust din prima. Folosiţi sare de mare un timp şi încercaţi apoi sarea iodată. Atunci se simte!
•Dacă pe cutia de spaghete scrie că trebuie să fiarbă 8 minute, lăsaţi-le să fiarbă maxim 5 minute.
•Niciodată nu turnaţi peste spaghete apă rece ca să le răciţi. Lăsaţi-le doar la scurs.
•Nu turnaţi sosul peste spaghete. După ce le-aţi scurs, mai fierbeţi-le 3 minute în sos.
•Toate cerealele au amidon, puteţi oricând să îngroşaţi un sos cu apa în care au fiert paste sau cartofi.
material apărut în GoodFood martie 2009
Ne lipseau mesele cu prietenii, gătitul ca activitate socială...Spun Dario şi Cristina, care au trăit în Sardinia bucuria adunării în jurul mesei ca reflex al zilei şi nu ca obligaţie onomastică. „Acasă, preparatul mesei cu prietenii este ceva firesc şi necesar. Acolo toată lumea mănâncă bine şi toată lumea mănâncă acasă“, spune Dario, care s-a născut şi a trăit toată viaţa în Sardinia. În Sardinia, gătitul nu e niciodată ceva solitar. E un ritual de grup, cu coordonate precise: zilnic, cu prietenii şi cu familia. Dario a crescut, a gătit şi a mâncat în această cultură. Cristina a trăit acolo timp de doi ani şi s-a integrat perfect. Acum a venit rândul lui Dario să guste România. „Nu mi-a venit să cred că aici se găteşte pentru toată săptămâna.“ În primele săptămâni, la prânz, îşi lua haina reflex şi întreba: „ce facem, nu mergem să mâncăm la ai tăi?“. Sau „azi cine vine la noi la cină?“. Nimeni. La noi nu-ţi trânteşte nimeni jovial uşa de perete cu braţele pline de cumpărături de la Metro pentru o seară ca oricare alta în care gătim şi mâncăm împreună.
Oricum veniseră în România şi nu prea ştiau ce să facă, aşa că prin octombrie şi-au formulat un fel de misiune: trebuie să-i învăţăm pe oameni să mănânce acasă, să mănânce bine şi mai ales să mănânce cu prietenii.
Ideea e simplă. Dario şi Cristina vin şi gătesc la tine acasă. Aduc absolut toate ustensilele necesare; dacă ai nevoie îţi aduc până şi masa, scaunele, vesela, paharele sau tacâmurile, aduc toate ingredientele, sunt veseli şi prietenoşi, aşa că se pot integra perfect în gaşca ta de prieteni, îţi spun poveşti frumoase şi utile despre reţetele pe care le prepară, îţi dau ponturi despre cum poţi să găteşti tu data viitoare pentru prietenii tăi, te servesc şi la sfârşit lasă totul lună în urma lor. Unde mai pui că ţi-a gătit un bucătar italian, când în toate restaurantele din Bucureşti sunt trei cu totul (unul din ei, cu jumătate de normă) şi, în plus, vorbeşte delicios româneşte.
CONCEPTUL
Profesia de bucătar la tine acasă a apărut în America acum 15 ani. De atunci, s-a răspândit în Canada, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Cum se procedează? Păi îi suni şi stabiliţi detaliile cinei. Cam din ce zonă vrei să fie meniul, câţi oameni sunt, la ce oră vrei să fie servită masa. Nu-ţi face probleme dacă nu ştii exact ce meniu să comanzi. Şi Dario, şi Cristina sunt plini de întrebări ajutătoare. În dimineaţa cinei, ei cumpără tot ce au nevoie şi ajung la tine acasă cu 3-4 ore înaintea evenimentului. Poţi alege din peste o sută de feluri de mâncăruri, specialităţi italiene, cu ingrediente proaspete, cumpărate cu doar câteva ore înainte de cină.
Nu e un serviciu de lux
Mesele pe care le-am pregătit noi până acum s-au întâmplat la bloc. În apartamente mici, apartamente vagon, aparent incomode pentru astfel de cine. Dar nu contează, atâta timp cât eşti cu prietenii. Nu contează dimensiunea bucătăriei sau faptul că stau trei oameni pe o latură de masă în loc de doi. Contează doar bucuria de a mânca bine şi de a mânca împreună cu prietenii. Despre asta e vorba în acest serviciu pe care îl oferim. Eu până să-l cunosc pe Dario nu intram în bucătărie decât pentru cafea. Pentru mine felul în care se gătea la mine acasă în copilărie mă îndepărtase definitiv de mâncare. Nu mâncam cu plăcere, mâncam dintr-o necesitate. Şi cred că nu este doar povestea mea. De când l-am cunoscut pe Dario, toată viaţa mea s-a schimbat. Şi asta pentru că mănânc bine, pentru că mă bucur de mâncare. Viaţa chiar e mai frumoasă când mănânci bine. Mama îmi zicea că nu o să mă mărit niciodată pentru că nu gătesc. Şi probabil că nu aş fi învăţat niciodată să gătesc dacă nu l-aş fi cunoscut pe Dario. Când ne-am gândit la această afacere, am vrut ca serviciul ăsta să fie mai ieftin decât la restaurant. De exemplu, o porţie de carpaccio de somon sau pasteîn negru de sepie cu creveţi costă în jur de 20 de lei, bani în care intră şi servirea la masă.
Tata era un mare bucătar
La noi în familie, în bucătărie femeile sunt „backing vocals“. Tata nu o lăsa pe mama să se implice în partea de gătit. Ea curăţa legumele, aranja şi strângea masa, spăla vasele. El era maestrul. A fost bucătar aproape toată viaţa. Un bucătar foarte bun. Până când, într-o zi, şi-a dat şorţul jos şi a zis că el vrea să fie bijutier. Şi s-a făcut bijutier. Într-un fel, eu îl înţeleg cel mai bine. Înainte de-a mă apuca de bucătărie, am avut mulţi ani o firmă de softuri de calculatoare. Ce treabă are asta cu gătitul? Are. E vorba de pasiune. Orice faci cu pasiune faci bine. Noi am pregătit inclusiv meniuri personalizate, tematice, pentru care avem inclusiv muzică. Am făcut playlist-uri care să se potrivească cu fiecare meniu.
Din bucătăria lui Dario
•Uleiul trebuie să fie extra virgin, deşi e mai scump. Nu vă păcăliţi! Dacă e ieftin, înseamnă că este din sâmburi de măsline şi e amar.
•Nu contează ce fel de vin pui la gătit, aşa că nu te arunca să-l pui pe cel mai scump.
•Dacă nu vrei să ai arsuri de la usturoi, curăţă-i miezul. Doar centrul usturoiul este greu pentru digestie şi este amar.
•Sarea de mare face diferenţa, chiar dacă nu se simte la gust din prima. Folosiţi sare de mare un timp şi încercaţi apoi sarea iodată. Atunci se simte!
•Dacă pe cutia de spaghete scrie că trebuie să fiarbă 8 minute, lăsaţi-le să fiarbă maxim 5 minute.
•Niciodată nu turnaţi peste spaghete apă rece ca să le răciţi. Lăsaţi-le doar la scurs.
•Nu turnaţi sosul peste spaghete. După ce le-aţi scurs, mai fierbeţi-le 3 minute în sos.
•Toate cerealele au amidon, puteţi oricând să îngroşaţi un sos cu apa în care au fiert paste sau cartofi.
material apărut în GoodFood martie 2009
Etichete:
good chef, good food lifestyle
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare