Credinţe populare în Brumar sau Promorar
22 Noiembrie 2011 13:37
Pentru că în această perioadă se intensifică bruma şi promoroaca, în tradiţia populară, noiembrie este numită „Brumar” sau „Promorar”, iar
pentru că acum se limpezeşte vinul în butoaie, se mai numeşte şi „vinar”.
1 noiembrie
Este numită în calendarul tradiţional Vracevul (în slavonă însemnând a vindeca). Această zi este ţinută pentru tămăduirea bolilor. Tot acum se sărbătoreşte şi Ziua Tuturor Sfinţilor – Luminaţia. De origine catolică şi central-europeană, Luminaţia a devenit, prin aculturaţie, sărbătoare pentru cei mai mulţi credincioşi din Zona Clujului şi nu doar. Ortodocşi, catolici sau protestanţi, locuitori ai Transilvaniei se întâlnesc de 1 noiembrie la mormintele strămoşilor, pe care le pregătesc dinainte curăţându-le şi împodobindu-le cu flori şi lumânări.
Chiar dacă în credinţa ortodoxă strămoşii ne sunt cinstiţi la Sărbătoarea Floriilor, Luminaţia continuă să îi adune pe cei mai mulţi dintre
creştinii ardeleni în prima seară de noiembrie, când cimitirele devin adevărate grădini de lumină şi reculegere. Încă din vechime, Zilei Tuturor Sfinţilor i s-a acordat cea mai mare importanţă, celţii considerând că aceasta este ziua în care începe anul. În Insula Man, ziua de 1 noiembrie a fost considerată până în timpurile din urmă ziua Anului Nou …în Man, cete de oameni mascaţi colindau în Ziua Tuturor Sfinţilor, stil vechi, cântând un anumit cântec „Hogmany”, care începea cu cuvintele: „Noaptea asta este noaptea Anului nou, Hogunaaa” (Creanga de aur - J.G. Frazer).
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil; Năpustitul berbecilor - 8 noiembrie
În această zi se amestecă berbecii cu oile pentru împerechere. Prin Transilvania se obişnuieşte ca în această zi să se facă turta arieţilor, arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi. Acum arieţii se amestecă din nou cu oile şi cu acest prilej se face o turtă de făină de cucuruz ori de
grâu, care după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă turta va cădea cu faţa în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socoteşte ca o sărbătoare mare; deci se serbează cu desăvârşit nelucru. (Sărbătorile la români – Tudor Pamfile). Sf. Arhanghel Gavriil este cunoscut ca fiind vestitorul Naşterii Mântuitorului Iisus. Ca şi Sf. Haralambie, Sf. Gavriil stăpâneşte ciuma. În Transilvania, sfântului i se spune Sânmihai. Sf. Mihail este considerat şi patronul ţiganilor.
Lăsatul Secului de Crăciun - 14 noiembrie
Despre ritualurile de înnoire şi purificare a timpului, Ion Ghinoiu afirma: Lăsatul secului, sărbătoare nocturnă (13/14 noiembrie) care deschide Postul Crăciunului de şase săptămâni (15 noiembrie-24 decembrie), ocaziona petreceri familiale cu mâncare şi băutură din abundenţă. În unele zone, Lăsatul Secului de Crăciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) şi urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie). În aceste zile celebrau Filipii de Toamnă prin alungarea spiritelor rele prin zgomote şi împuşcături, ungerea cu usturoi a uşilor, porţilor şi ferestrelor, îmbunarea păsărilor, în special a vrăbiilor, cu resturile alimentare rămase de la ospăţul nocturn, ca să nu strice roadele recoltelor, întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos ca să nu se ascundă în ele spiritele malefice, aflarea ursitei, preziceri despre rodul holdelor (Lumea de aici, lumea de dincolo: Ipostaze româneşti ale nemuririi - Ion Ghinoiu). Acum încep şezătorile, singurele petreceri care mai au loc până la Crăciun.
În luna noiembrie avem un grup de mai multe zile închinate lupului, care poartă genericul nume de Filipii de Toamnă. Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), continuă cu Gadineţii (12-16 noiembrie), cu Filipul cel şchiop (21 noiembrie) şi se termină cu Sf Andrei (30 noiembrie). Acceptând corespondenţa celor două perechi de date, din calendarul celtic şi calendarul popular românesc, J.G. Frazer scria: Dacă aceste termene au relativ puţină însemnătate pentru agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescătorul de vite căci, la apropierea verii, el îşi scoate vitele pe câmp să pască iarba fragedă, iar când se apropie iarna le aduce înapoi, în adăpostul şi căldura grajdurilor. În consecinţă, nu pare lipsit de temei că împărţirea celtică a anului în două semestre, la începutul lunii mai şi la începutul lunii noiembrie, să-şi fi avut originea în vremurile când celţii erau în primul rând un popor de păstori, a cărui hrană depindea de cirezile sale, şi ca urmare, marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul când vitele ieşeau din gospodării la începutul verii şi când se întorceau din nou în grajduri, odată cu sosirea iernii. Chiar în Europa centrală, departe de regiunile ocupate acum de celţi, se pot regăsi clar urmele unei împărţiri similare a anului... Dintre cele două sărbători, Ziua Tuturor Sfinţilor era cea mai importantă încă din vechime deoarece celţii par a fi considerat că anul începe mai degrabă din această zi decât de la data sărbătorii beltane („Creanga de aur“ – J.G. Frazer).
Ovidenia - 21 noiembrie
Între 13 noiembrie şi 6 decembrie, Ovidenia împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară formează un
scenariu ritual de înnoire a timpului. Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile şi animalele vorbesc. Tot în această noapte se fac farmece şi descântece, se află ursita şi se pot efectua observaţii şi previziuni meteorologice. Crezându-se că în această noapte bântuie strigoii, gospodarii ung tocurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi. Începând de acum şi până la Sângiorz, femeile nu mai spală rufe la râu.
Ajunul Sf. Andrei
Această noapte este numită „noaptea strigoilor“ şi este considerată una dintre cele mai importante din calendarul popular. Despre strigoi se crede că „joacă la răscruci“, sau în preajma caselor părăsite, că iau coasele şi limbile de meliţă găsite pe-afară şi se bat cu ele la hotare, motiv pentru care gospodarii au grijă de cu seară să nu lase aceste unelte afară. În noaptea Sf. Andrei se spune că umblă strigoii să fure mana vacilor, minţile oamenilor şi rodul livezilor, forţele malefice interferează cu cele benefice, văzutul cu nevăzutul, toate-acestea având o influenţă profundă asupra existenţei omului în matca ei firească. Ţăranul român foloseşte împotriva acestor forţe, ca principal element apotropaic, usturoiul. Cea mai importantă acţiune din această noapte este păzitul usturoiului, obicei prin care se presupune că usturoiul va fi înzestrat cu calităţi necesare alungării forţelor malefice. În această noapte, fetele mai caută semne ale destinului încercând să vadă chipul ursitului privind într-o oglindă mărginită de două lumânări, ori visându-l pe acesta, după ce şi-au pus busuioc sub pernă. Unele fete îşi pun 41 de boabe de grâu sub pernă şi dacă visează că cineva le fură grâul, e semn că se vor mărita în acel an. În alte locuri, fetele de măritat îşi văd ursitul dacă privesc într-o fântână cu ajutorul unei lumânări de la Paşti.
Sântandrei; Gadinetul Şchiop -30 noiembrie
Numit în tradiţia populară şi Andrei Cap de Iarnă, Sfântul Andrei este patronul spiritual al românilor, sub oblăduirea căruia, ţăranii noştri au pus o serie de obiceiuri care să asigure protecţia gospodăriilor. Faptul că la popoarele tracice Noaptea de Sântandrei şi ciclul de înnoire a timpului se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi fermentarea vinului păstrează numeroase urme precreştine. Sf. Andrei îi apără pe oameni de lupi, de aceea este socotit stăpânul acestora. Tot cu rol apotropaic, în această zi mai au loc o
serie de gesturi: nu se scoate gunoiul afară după ce s-a măturat, nu se rânesc grajdurile, femeile nu se piaptănă, nu se dă de pomană şi nici cu împrumut. Tinerii în pragul căsătoriei pun grâu la încolţit, iar cei cărora le va creşte mai frumos, vor fi norocoşi. În ziua de Sf. Andrei, copiii pun ramuri de măr, păr sau prun la înflorit, pe care, de Sf. Vasile, le folosesc drept sorcovă. Conform unor ritualuri geto-dacice, Anul Nou se celebra la Sfântul Andrei, iar pentru că dacii aveau un cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită Luparia, sau Ziua Lupului.
TEXT: MARIA DAN GOLBAN
Material apărut în GoodFood noiembrie 2008
pentru că acum se limpezeşte vinul în butoaie, se mai numeşte şi „vinar”.
1 noiembrie
Este numită în calendarul tradiţional Vracevul (în slavonă însemnând a vindeca). Această zi este ţinută pentru tămăduirea bolilor. Tot acum se sărbătoreşte şi Ziua Tuturor Sfinţilor – Luminaţia. De origine catolică şi central-europeană, Luminaţia a devenit, prin aculturaţie, sărbătoare pentru cei mai mulţi credincioşi din Zona Clujului şi nu doar. Ortodocşi, catolici sau protestanţi, locuitori ai Transilvaniei se întâlnesc de 1 noiembrie la mormintele strămoşilor, pe care le pregătesc dinainte curăţându-le şi împodobindu-le cu flori şi lumânări.
Chiar dacă în credinţa ortodoxă strămoşii ne sunt cinstiţi la Sărbătoarea Floriilor, Luminaţia continuă să îi adune pe cei mai mulţi dintre
creştinii ardeleni în prima seară de noiembrie, când cimitirele devin adevărate grădini de lumină şi reculegere. Încă din vechime, Zilei Tuturor Sfinţilor i s-a acordat cea mai mare importanţă, celţii considerând că aceasta este ziua în care începe anul. În Insula Man, ziua de 1 noiembrie a fost considerată până în timpurile din urmă ziua Anului Nou …în Man, cete de oameni mascaţi colindau în Ziua Tuturor Sfinţilor, stil vechi, cântând un anumit cântec „Hogmany”, care începea cu cuvintele: „Noaptea asta este noaptea Anului nou, Hogunaaa” (Creanga de aur - J.G. Frazer).
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil; Năpustitul berbecilor - 8 noiembrie
În această zi se amestecă berbecii cu oile pentru împerechere. Prin Transilvania se obişnuieşte ca în această zi să se facă turta arieţilor, arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi. Acum arieţii se amestecă din nou cu oile şi cu acest prilej se face o turtă de făină de cucuruz ori de
grâu, care după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă turta va cădea cu faţa în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socoteşte ca o sărbătoare mare; deci se serbează cu desăvârşit nelucru. (Sărbătorile la români – Tudor Pamfile). Sf. Arhanghel Gavriil este cunoscut ca fiind vestitorul Naşterii Mântuitorului Iisus. Ca şi Sf. Haralambie, Sf. Gavriil stăpâneşte ciuma. În Transilvania, sfântului i se spune Sânmihai. Sf. Mihail este considerat şi patronul ţiganilor.
Lăsatul Secului de Crăciun - 14 noiembrie
Despre ritualurile de înnoire şi purificare a timpului, Ion Ghinoiu afirma: Lăsatul secului, sărbătoare nocturnă (13/14 noiembrie) care deschide Postul Crăciunului de şase săptămâni (15 noiembrie-24 decembrie), ocaziona petreceri familiale cu mâncare şi băutură din abundenţă. În unele zone, Lăsatul Secului de Crăciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) şi urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie). În aceste zile celebrau Filipii de Toamnă prin alungarea spiritelor rele prin zgomote şi împuşcături, ungerea cu usturoi a uşilor, porţilor şi ferestrelor, îmbunarea păsărilor, în special a vrăbiilor, cu resturile alimentare rămase de la ospăţul nocturn, ca să nu strice roadele recoltelor, întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos ca să nu se ascundă în ele spiritele malefice, aflarea ursitei, preziceri despre rodul holdelor (Lumea de aici, lumea de dincolo: Ipostaze româneşti ale nemuririi - Ion Ghinoiu). Acum încep şezătorile, singurele petreceri care mai au loc până la Crăciun.
În luna noiembrie avem un grup de mai multe zile închinate lupului, care poartă genericul nume de Filipii de Toamnă. Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), continuă cu Gadineţii (12-16 noiembrie), cu Filipul cel şchiop (21 noiembrie) şi se termină cu Sf Andrei (30 noiembrie). Acceptând corespondenţa celor două perechi de date, din calendarul celtic şi calendarul popular românesc, J.G. Frazer scria: Dacă aceste termene au relativ puţină însemnătate pentru agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescătorul de vite căci, la apropierea verii, el îşi scoate vitele pe câmp să pască iarba fragedă, iar când se apropie iarna le aduce înapoi, în adăpostul şi căldura grajdurilor. În consecinţă, nu pare lipsit de temei că împărţirea celtică a anului în două semestre, la începutul lunii mai şi la începutul lunii noiembrie, să-şi fi avut originea în vremurile când celţii erau în primul rând un popor de păstori, a cărui hrană depindea de cirezile sale, şi ca urmare, marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul când vitele ieşeau din gospodării la începutul verii şi când se întorceau din nou în grajduri, odată cu sosirea iernii. Chiar în Europa centrală, departe de regiunile ocupate acum de celţi, se pot regăsi clar urmele unei împărţiri similare a anului... Dintre cele două sărbători, Ziua Tuturor Sfinţilor era cea mai importantă încă din vechime deoarece celţii par a fi considerat că anul începe mai degrabă din această zi decât de la data sărbătorii beltane („Creanga de aur“ – J.G. Frazer).
Ovidenia - 21 noiembrie
Între 13 noiembrie şi 6 decembrie, Ovidenia împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară formează un
scenariu ritual de înnoire a timpului. Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile şi animalele vorbesc. Tot în această noapte se fac farmece şi descântece, se află ursita şi se pot efectua observaţii şi previziuni meteorologice. Crezându-se că în această noapte bântuie strigoii, gospodarii ung tocurile uşilor şi ferestrelor cu usturoi. Începând de acum şi până la Sângiorz, femeile nu mai spală rufe la râu.
Ajunul Sf. Andrei
Această noapte este numită „noaptea strigoilor“ şi este considerată una dintre cele mai importante din calendarul popular. Despre strigoi se crede că „joacă la răscruci“, sau în preajma caselor părăsite, că iau coasele şi limbile de meliţă găsite pe-afară şi se bat cu ele la hotare, motiv pentru care gospodarii au grijă de cu seară să nu lase aceste unelte afară. În noaptea Sf. Andrei se spune că umblă strigoii să fure mana vacilor, minţile oamenilor şi rodul livezilor, forţele malefice interferează cu cele benefice, văzutul cu nevăzutul, toate-acestea având o influenţă profundă asupra existenţei omului în matca ei firească. Ţăranul român foloseşte împotriva acestor forţe, ca principal element apotropaic, usturoiul. Cea mai importantă acţiune din această noapte este păzitul usturoiului, obicei prin care se presupune că usturoiul va fi înzestrat cu calităţi necesare alungării forţelor malefice. În această noapte, fetele mai caută semne ale destinului încercând să vadă chipul ursitului privind într-o oglindă mărginită de două lumânări, ori visându-l pe acesta, după ce şi-au pus busuioc sub pernă. Unele fete îşi pun 41 de boabe de grâu sub pernă şi dacă visează că cineva le fură grâul, e semn că se vor mărita în acel an. În alte locuri, fetele de măritat îşi văd ursitul dacă privesc într-o fântână cu ajutorul unei lumânări de la Paşti.
Sântandrei; Gadinetul Şchiop -30 noiembrie
Numit în tradiţia populară şi Andrei Cap de Iarnă, Sfântul Andrei este patronul spiritual al românilor, sub oblăduirea căruia, ţăranii noştri au pus o serie de obiceiuri care să asigure protecţia gospodăriilor. Faptul că la popoarele tracice Noaptea de Sântandrei şi ciclul de înnoire a timpului se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi fermentarea vinului păstrează numeroase urme precreştine. Sf. Andrei îi apără pe oameni de lupi, de aceea este socotit stăpânul acestora. Tot cu rol apotropaic, în această zi mai au loc o
serie de gesturi: nu se scoate gunoiul afară după ce s-a măturat, nu se rânesc grajdurile, femeile nu se piaptănă, nu se dă de pomană şi nici cu împrumut. Tinerii în pragul căsătoriei pun grâu la încolţit, iar cei cărora le va creşte mai frumos, vor fi norocoşi. În ziua de Sf. Andrei, copiii pun ramuri de măr, păr sau prun la înflorit, pe care, de Sf. Vasile, le folosesc drept sorcovă. Conform unor ritualuri geto-dacice, Anul Nou se celebra la Sfântul Andrei, iar pentru că dacii aveau un cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită Luparia, sau Ziua Lupului.
TEXT: MARIA DAN GOLBAN
Material apărut în GoodFood noiembrie 2008
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare