Cu ce se mănâncă libanezii

9 Septembrie 2011 07:16
Articol de Adina Scortescu
Cu lipie (caldă), sirop de rodii (dulce-acrişor) şi ayran (rece, amestecat cu mentă uscată şi usturoi zdrobit).

Bucătăria libaneză este atât de bine reprezentată în Bucureşti (multă lume spune şi că ar oferi cel mai bun raport calitate-preţ), încât am ajuns să mâncăm ‘la libanezi’, nu la restaurantul X sau Y. Eu am câteva locuri preferate (dar nu pot oferi un top, pentru că au mai rămas multe de încercat); însă, înainte de a le prezenta, hai să ne asigurăm că pornim de la un vocabular comun (nimic sofisticat, doar cât să fii sigur că deosebeşti moutabal de humus).

Mezzele sunt ca antipasti italieneşti sau tapas spaniole. Se comandă multe, se împart cu prietenii (s-ar putea să te simţi atât de sătul, încât să nu mai ai loc şi de felul principal). Cele mai cunoscute mezze sunt:

Humus (apare scris în multe feluri, de la ‘hummous’ la ‘humos’, în funcţie de restaurant). Este o cremă făcută din năut, usturoi şi pastă de susan (poate fi simplu sau combinat cu pătrunjel şi ceapă ori presărat cu seminţe de pin sau carne tocată prăjită). În varianta ideală, e onctuos, cu multă pastă de susan. În variantă proastă, e apos şi granular, aducând cu o fasole bătută (prost).

Labneh –
cremă de iaurt (o poţi obţine şi tu acasă, dacă laşi la scurs, într-un strat dublu de tifon, un pahar mare de iaurt natural), stropită cu ulei de măsline şi presărată cu mentă

Moutabal –
vinete coapte, amestecate cu pastă de susan, usturoi şi iaurt (la fel ca şi humusul, trebuie să fie foarte cremoasă)


Baba ghanoush –
un fel de salată de vinete, în variantă libaneză (amestecată cu roşii mărunţite, ceapă şi stropită cu sirop de rodie)

Kibe
(sau kebbe) – chiftele lunguieţe din carne de oaie (în varianta ideală, amestecate cu seminţe de pin) şi grâu zdrobit

Tabbouleh
(sau tabule) – salată de pătrunjel, roşii, ceapă, grâu zdrobit, asezonată cu mult suc de lămâie

Fattoush (sau fatush)  salată mixtă (frunze de salată verde, bucăţi de roşii, castraveţi, felii de ceapă) amestecată cu bucăţi de lipie prăjite în baie de ulei (e mult mai acidă decât salatele noastre, pentru că este stropită din plin cu suc de lămâie şi – dacă ai noroc – presărată cu seminţe de sumac, care sunt şi ele acrişoare)

Sambusek –
pateuri libaneze, umplute cu brânză, carne sau spanac.


Falafel – chiftele vegetariene, din năut şi verdeţuri (sunt delicioase în combinaţie cu coriandru)

 







Ş
apte da, unul nu

1. Piccolo Mondo (Str. Clucerului nr.9, în spatele Pieţii 1 Mai) – cel mai bun restaurant libanez la care am mâncat până acum (pare-mi-se şi cel mai scump). Mezzele sunt fără cusur, iar Mana kish zaatar (pita cu topping de zaatar – un amestec de ierburi uscate, seminţe de susan, sumac şi alte condimente, ca de exemplu chimion), servită caldă, e genul de mâncare la care visezi şi noaptea.

2. El Mir (în incinta hotelului Marriott) – Cotletele de berbecuţ la grătar sunt delicioase.
 

3. Four Seasons (str. Vasile Lascăr nr. 81) – mâncarea bună, atmosferă primitoare în stil arăbesc (adica mai găseşti şi feţe de masă găurite); genul de loc în care să ieşi seara cu prietenele.
 

4 Tulin (Str. Pictor Constantin Stahi nr.2, lângă Cişmigiu) - Calitatea mâncării fluctuează semnificativ, stârnind reacţii diverse. Eu am cinat aici o singură dată, dar am fost mulţumită.    

5. Coin Vert (Str. C-tin Sandu Aldea nr. 75) – la concurenţă cu Piccolo Mondo, dar într-un decor mai puţin atrâgător.      

6. Al Wady (în Afi Palace Cotroceni) – mâncare bună, pentru un restaurant de mall. Lipia e făcută chiar de ei, în minicuptorul de la intrare.   
  

7. Naser (Str. Ing. Dumitru Zosima nr. 86) – un local pentru studenţi, dar şi pentru cunoscători, care vor sănânce bine şi ieftin (3 persoane se satură cu 100 de lei), fă-i intereseze decorul (pricăjit, învechit). Patronii sunt sirieni, dar nu am găsit feluri care să nu apară îm meniurile restaurantelor libaneze. Comandă un platou mare de mezze şi, ca fel principal, kebab. Desertul îl primeşti din partea casei (o baclava sau altă prăjitură la fel de dulce). Dacăti grăbit, cumpă pentru acasă câteva casolete de humus (cea mai bună versiune take-away pe care am mâncat-o până acum), moutabal şi baba ganoush.

8. Colţul Verde (în Plaza Mall) – intră la categoria NU (sau da, în caz că alternativa e un hamburger slinos); în ultimul timp, mâncarea a devenit foarte proastă - baba ghanoush are gust de ceapă stătută, falafelul e cam ars. În plus, lipia e din pungă (şi, dacă o poţi lua de la supermarket, ce sens are să o comanzi la restaurant?). Aşa că rezumă-te la un film bun şi la o pungă mare de popcorn.

 
 
Etichete: Al Wady, Baba ghanoush , Coin Vert , Colţul Verde, El Mir , Falafel, Fattoush, Four Seasons , humus, Kibe, Labneh, mancare libaneza, Moutabal, Naser, Piccolo Mondo , Sambusek, Tabbouleh, Tulin
 

Pe aceeşi temă

Adauga comentariu

Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.
Logare | Inregistrare
 
...sau utilizand contul tau de facebook