Cumpără cel mai bun păstrăv
17 Ianuarie 2012 16:31
CJ Jackson explică de ce păstrăvul de apă dulce de crescătorie poate fi o alternativă la peştele de mare.
Foarte gustos şi nutritiv, păstrăvul este în acelaşi timp ieftin şi uşor de găsit. Există două specii de bază – păstrăvul brun, originar din Marea Britanie, şi păstrăvul curcubeu, adus în Anglia de mai bine de 100 de ani, din Statele Unite.
Cel mai accesibil este păstrăvul curcubeu, păstrăvul brun fiind crescut în scopuri comerciale doar în ultimii ani. Păstrăvul curcubeu a devenit popular pentru că nu este o specie pretenţioasă şi creşte foarte repede în locuri special amenajate, fiind folosit, din această cauză, în iazuri şi râuri destinate pescuitului. Această specie de păstrăv a fost apoi crescută în scopuri comerciale, pentru a răspunde unei cereri de peşte în continuă creştere, în industria culinară.
Păstrăvul brun, în schimb, este mult mai dificil de crescut. Este o specie mai sensibilă, care creşte mai lent, doar în ultimii ani fiind perfecţionate metodele pentru creşterea lui. Păstrăvul brun are o culoare maronie, cu puncte roşii şi negre de o parte şi de alta. Păstrăvul curcubeu are o culoare argintie, cu nuanţe de curcubeu.
În mediu natural, păstrăvul se hrăneşte cu crevete de apă dulce, care îi dă culoarea portocalie a cărnii. Păstrăvul crescut în păstrăvării este hrănit cu suplimente alimentare, pentru a căpăta această culoare. Păstrăvul biologic crescut în mediu artificial are carnea mai puţin colorată şi nu este la fel de gustos, dacă nu se hrăneşte cu crevete din mediu natural. Păstrăvul care nu este crescut în păstrăvării nu poate fi etichetat ca produs biologic; pentru a putea fi considerat astfel ar trebui să aibă o dietă strictă, pe când cel crescut în mediu natural nu putem şti exact cu ce s-a hrănit.
Puteţi cumpăra păstrăvul întreg sau fillet. Eu prefer să-l cumpăr întreg, cu cap cu tot, pentru că gătitul peştelui întreg are anumite avantaje. Dacă îl gătim la cuptor sau la grătar, putem să ne dăm seama că peştele este aproape gata când ochii devin alburii. De asemenea, de la cap se pot mânca fălcile, care sunt foarte gustoase.
Pielea păstrează frăgezimea cărnii şi se va desprinde uşor când carnea este fiartă. Ne putem da seama dacă peştele este proaspăt după strălucirea ochilor, fermitatea corpului şi urmele de noroi. Peştele proaspăt de apă dulce are şi un uşor miros de ierburi.
Spălaţi peştele foarte bine, până când devine mai puţin alunecos. Dacă îl curăţaţi singurI, aveţi mare grijă să scoateţi linia întunecată, sângerie, de lângă scheletul peştelui (sau asiguraţi-vă că măcelarul face asta) pentru că este amară şi dacă nu reuşiţi să o scoateţi în întregime, ea va da un gust neplăcut cărnii din jur.
Este destul de dificil să scoateţi oasele păstrăvului pentru că nu sunt foarte uşor de identificat. Mulţi măcelari au metode speciale pentru a scoate cât mai multe oase din fillet-ul de păstrăv, dar ar fi indicat să-l pipăiţi cu mâna şi, dacă mai găsiţi vreunul, să-l scoateţi cu o pensetă. Dacă gătiţi peştele întreg este mult mai uşor să scoateţi oasele pentru că acestea se iau odată cu coloana vertebrală, care se desprinde uşor de carnea bine gătită.
Păstrăvul poate avea un uşor gust de mâl, în funcţie de mediul din care provine. Deseori, peştii din crescătorii sunt mutaţi în apă curată o perioadă înainte de a fi pescuiţi, pentru a atenua gustul de nămol, dar şi pentru a-i înfometa. Astfel, peştii din crescătorii se păstrează mai mult decât cei pescuiţi din mediu natural pentru că, neavând nimic în stomac, se alterează mai greu.
Dacă vă îngrijorează acestă problemă, puteti lăsa păstrăvul să se îmbibe în putină apă rece cu lămâie, înainte de a-l găti. Această metodă a fost folosită timp îndelungat pentru peştele de apă dulce, cu mult înainte de apariţia metodelor avansate folosite în prezent.
Reţetele tradiţionale conţin păstrăv la tigaie, cu unt brun şi migdale prăjite. Totuşi, prăjitul păstrăvului în tigaie poate fi dificil, pentru că peştele este de multe ori mai mare decât tigaia, şi este destul de greu să-l întoarcem fără să-i rupem pielea. Este mai uşor să-l pregătim la grătar sau la cuptor, la temperatură mare, cu citrice şi verdeţuri.
Foarte gustos şi nutritiv, păstrăvul este în acelaşi timp ieftin şi uşor de găsit. Există două specii de bază – păstrăvul brun, originar din Marea Britanie, şi păstrăvul curcubeu, adus în Anglia de mai bine de 100 de ani, din Statele Unite.
Cel mai accesibil este păstrăvul curcubeu, păstrăvul brun fiind crescut în scopuri comerciale doar în ultimii ani. Păstrăvul curcubeu a devenit popular pentru că nu este o specie pretenţioasă şi creşte foarte repede în locuri special amenajate, fiind folosit, din această cauză, în iazuri şi râuri destinate pescuitului. Această specie de păstrăv a fost apoi crescută în scopuri comerciale, pentru a răspunde unei cereri de peşte în continuă creştere, în industria culinară.
Păstrăvul brun, în schimb, este mult mai dificil de crescut. Este o specie mai sensibilă, care creşte mai lent, doar în ultimii ani fiind perfecţionate metodele pentru creşterea lui. Păstrăvul brun are o culoare maronie, cu puncte roşii şi negre de o parte şi de alta. Păstrăvul curcubeu are o culoare argintie, cu nuanţe de curcubeu.
În mediu natural, păstrăvul se hrăneşte cu crevete de apă dulce, care îi dă culoarea portocalie a cărnii. Păstrăvul crescut în păstrăvării este hrănit cu suplimente alimentare, pentru a căpăta această culoare. Păstrăvul biologic crescut în mediu artificial are carnea mai puţin colorată şi nu este la fel de gustos, dacă nu se hrăneşte cu crevete din mediu natural. Păstrăvul care nu este crescut în păstrăvării nu poate fi etichetat ca produs biologic; pentru a putea fi considerat astfel ar trebui să aibă o dietă strictă, pe când cel crescut în mediu natural nu putem şti exact cu ce s-a hrănit.
Puteţi cumpăra păstrăvul întreg sau fillet. Eu prefer să-l cumpăr întreg, cu cap cu tot, pentru că gătitul peştelui întreg are anumite avantaje. Dacă îl gătim la cuptor sau la grătar, putem să ne dăm seama că peştele este aproape gata când ochii devin alburii. De asemenea, de la cap se pot mânca fălcile, care sunt foarte gustoase.
Pielea păstrează frăgezimea cărnii şi se va desprinde uşor când carnea este fiartă. Ne putem da seama dacă peştele este proaspăt după strălucirea ochilor, fermitatea corpului şi urmele de noroi. Peştele proaspăt de apă dulce are şi un uşor miros de ierburi.
Spălaţi peştele foarte bine, până când devine mai puţin alunecos. Dacă îl curăţaţi singurI, aveţi mare grijă să scoateţi linia întunecată, sângerie, de lângă scheletul peştelui (sau asiguraţi-vă că măcelarul face asta) pentru că este amară şi dacă nu reuşiţi să o scoateţi în întregime, ea va da un gust neplăcut cărnii din jur.
Este destul de dificil să scoateţi oasele păstrăvului pentru că nu sunt foarte uşor de identificat. Mulţi măcelari au metode speciale pentru a scoate cât mai multe oase din fillet-ul de păstrăv, dar ar fi indicat să-l pipăiţi cu mâna şi, dacă mai găsiţi vreunul, să-l scoateţi cu o pensetă. Dacă gătiţi peştele întreg este mult mai uşor să scoateţi oasele pentru că acestea se iau odată cu coloana vertebrală, care se desprinde uşor de carnea bine gătită.
Păstrăvul poate avea un uşor gust de mâl, în funcţie de mediul din care provine. Deseori, peştii din crescătorii sunt mutaţi în apă curată o perioadă înainte de a fi pescuiţi, pentru a atenua gustul de nămol, dar şi pentru a-i înfometa. Astfel, peştii din crescătorii se păstrează mai mult decât cei pescuiţi din mediu natural pentru că, neavând nimic în stomac, se alterează mai greu.
Dacă vă îngrijorează acestă problemă, puteti lăsa păstrăvul să se îmbibe în putină apă rece cu lămâie, înainte de a-l găti. Această metodă a fost folosită timp îndelungat pentru peştele de apă dulce, cu mult înainte de apariţia metodelor avansate folosite în prezent.
Reţetele tradiţionale conţin păstrăv la tigaie, cu unt brun şi migdale prăjite. Totuşi, prăjitul păstrăvului în tigaie poate fi dificil, pentru că peştele este de multe ori mai mare decât tigaia, şi este destul de greu să-l întoarcem fără să-i rupem pielea. Este mai uşor să-l pregătim la grătar sau la cuptor, la temperatură mare, cu citrice şi verdeţuri.
Pe aceeşi temă
-
Lemon curd - aroma prăjiturilor de vară
Vara se caută prăjituri răcoroase, nu prea dulci, cu un gust acrişor şi, de obicei, pe bază de [tot articolul] -
11 deserturi uşoare
Pentru situaţiile când ai nevoie urgent de un desert (da,da, ruinarea deserturilor migaloase [tot articolul] -
10 reţete rapide cu piept de pui
Te-ai săturat de banalul piept de pui la grătar? Foloseşte câteva condimente şi garnituri [tot articolul] -
10 gustări de savurat cu băieţii
Reţete uşoare cu ingrediente simple, bere şi un meci pe cinste - ingredientele ideale [tot articolul] -
Prepară propriul sirop din floare de soc
Florile de soc vor apărea spre sfârşitul lunii mai şi sunt numai bune de cules – de [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare