Psihonutriţie: Dincolo de nutrienţi
09 Iunie 2011 00:51
Mâncarea este mai mult decât o sumă de compuşi chimici pe care îi găsim pe etichetă. Elena Ceciu, psiholog şi food psychology coach, îţi spune ce înseamnă cu adevărat mâncarea.
Să ne gândim, de exemplu, la mărul pe care îl ai pe platoul din bucătărie şi să încercăm să-i aflăm povestea.
Dacă a fost cules din grădina care se întinde în spatele casei, te poţi bucura de un fruct proaspăt, crescut chiar de tine, fără pesticide, deci în cel mai natural mod cu putinţă.
Dacă însă l-ai cumpărat de la supermarket şi pe etichetă scrie „Spania”, atunci lucrurile stau cam aşa: mărul tău a văzut lumina soarelui la peste 2.500km distanţă, a călătorit cu avionul pentru a ajunge la tine în România, a stat, probabil, câteva zile în depozit, apoi pe raftul de la supermarket, ceea ce înseamnă că i-a luat ceva timp până să-ţi ajungă, în sfârşit, pe fructieră. Nu mai putem vorbi de prospeţime în această situaţie.
Dacă a fost crescut într-o livadă lângă o zonă poluată, mărul din bucătăria ta este încărcat cu un mesaj toxic.
Dacă este verde, probabil îţi inspiră prospeţime sau ţi se strepezesc dinţii când îl vezi. Dacă este roşu, poate îţi lasă gura apă. Dacă este foarte copt, aproape să se strice, poate „să-ţi spună” că ar da un gust nemaipomenit unei plăcinte de mere şi că ar fi bine să te grăbeşti, dacă mai vrei să îl poţi mânca.
Poveşti sunt nenumărate, ideea este însă că mărul tău conţine informaţie (doar este materie, şi materia este încărcată cu informaţie, cum susţinea Einstein cu zeci de ani în urmă).
Mărul nu conţine doar informaţie. Mai are o calitate pe care medicina chineză a pus-o în valoare: energia. „Yin şi yang sunt la fel de reali pentru chinezi cum sunt pentru noi proteinele şi grăsimile” („The Slow Down Diet. Eating for Pleasure, Energy and Weight Loss”, de Marc David, Healing Arts Press, 2005, pg. 67).
Mâncarea este, aşadar, energie şi informaţie. Ea include vitamine, minerale, fibre, proteine, grăsimi etc., dar este mai mult decât o sumă de substanţe chimice, de compuşi scrişi pe o etichetă. În interiorul ei sunt memorate toate informaţiile despre cum a fost crescută, culeasă, transportată, vândută, preparată.
Pentru mine, mâncarea este puternic încărcată informaţional, pentru că spune foarte multe despre noi: cât investim în propria persoană şi cât de mult ne valorizăm (mâncarea este de calitate sau nu), cum ne trăim viaţa (cât de repede sau încet mâncăm arată cât
de repede trecem prin viaţă, dacă ştim sau nu să trăim clipa), cum ne petrecem timpul în familie sau cu prietenii (mâncăm izolaţi, în faţa calculatorului, sau ne distrăm la masă alături de cei dragi).
Ce înseamnă mâncarea?
Adina: „Nu ştiu exact ce înseamnă mâncarea, dar o simt foarte generoasă cu mine: îmi dă motive să mă scol dimineaţa cu plăcere (hmm, plăcintă cu urdă şi mărar sau clătite cu miere şi nuci), să mă joc (cum de n-am descoperit frământatul aluatului în copilărie?!), să invit prietenii pe la mine (cine e în stare să refuze o masă bună?), să-mi răsfăţ familia (cred că o familie în care nu găteşte nimeni e destul de tristă).”
Mazi: „Mâncarea e motiv de strâns toţi prietenii laolaltă, pretext de experimentare, înseamnă extravaganţă şi puţin snobism, dar şi rădăcinile bine înfipte ale copilăriei – învârtită cu nucă, minciunele crocante, peşte prăjit în mălai.“
Citeşte şi alte articole de psihonutriţie:
Fantomele din cămara ta
Schimbă povestea despre morcovi
Mic dejun pentru un stil de viaţă sănătos
Acordă-ţi timp pentru a citi etichetele de pe alimente
Greşeli în dietă
Gândurile modelează silueta
De ce eşuează dietele
Scapă de teama din bucătărie
Mic dejun la 80km pe oră
Să ne gândim, de exemplu, la mărul pe care îl ai pe platoul din bucătărie şi să încercăm să-i aflăm povestea.
Dacă a fost cules din grădina care se întinde în spatele casei, te poţi bucura de un fruct proaspăt, crescut chiar de tine, fără pesticide, deci în cel mai natural mod cu putinţă.
Dacă însă l-ai cumpărat de la supermarket şi pe etichetă scrie „Spania”, atunci lucrurile stau cam aşa: mărul tău a văzut lumina soarelui la peste 2.500km distanţă, a călătorit cu avionul pentru a ajunge la tine în România, a stat, probabil, câteva zile în depozit, apoi pe raftul de la supermarket, ceea ce înseamnă că i-a luat ceva timp până să-ţi ajungă, în sfârşit, pe fructieră. Nu mai putem vorbi de prospeţime în această situaţie.
Dacă a fost crescut într-o livadă lângă o zonă poluată, mărul din bucătăria ta este încărcat cu un mesaj toxic.
Dacă este verde, probabil îţi inspiră prospeţime sau ţi se strepezesc dinţii când îl vezi. Dacă este roşu, poate îţi lasă gura apă. Dacă este foarte copt, aproape să se strice, poate „să-ţi spună” că ar da un gust nemaipomenit unei plăcinte de mere şi că ar fi bine să te grăbeşti, dacă mai vrei să îl poţi mânca.
Poveşti sunt nenumărate, ideea este însă că mărul tău conţine informaţie (doar este materie, şi materia este încărcată cu informaţie, cum susţinea Einstein cu zeci de ani în urmă).
Mărul nu conţine doar informaţie. Mai are o calitate pe care medicina chineză a pus-o în valoare: energia. „Yin şi yang sunt la fel de reali pentru chinezi cum sunt pentru noi proteinele şi grăsimile” („The Slow Down Diet. Eating for Pleasure, Energy and Weight Loss”, de Marc David, Healing Arts Press, 2005, pg. 67).
Mâncarea este, aşadar, energie şi informaţie. Ea include vitamine, minerale, fibre, proteine, grăsimi etc., dar este mai mult decât o sumă de substanţe chimice, de compuşi scrişi pe o etichetă. În interiorul ei sunt memorate toate informaţiile despre cum a fost crescută, culeasă, transportată, vândută, preparată.
Pentru mine, mâncarea este puternic încărcată informaţional, pentru că spune foarte multe despre noi: cât investim în propria persoană şi cât de mult ne valorizăm (mâncarea este de calitate sau nu), cum ne trăim viaţa (cât de repede sau încet mâncăm arată cât
de repede trecem prin viaţă, dacă ştim sau nu să trăim clipa), cum ne petrecem timpul în familie sau cu prietenii (mâncăm izolaţi, în faţa calculatorului, sau ne distrăm la masă alături de cei dragi).
Ce înseamnă mâncarea?
Adina: „Nu ştiu exact ce înseamnă mâncarea, dar o simt foarte generoasă cu mine: îmi dă motive să mă scol dimineaţa cu plăcere (hmm, plăcintă cu urdă şi mărar sau clătite cu miere şi nuci), să mă joc (cum de n-am descoperit frământatul aluatului în copilărie?!), să invit prietenii pe la mine (cine e în stare să refuze o masă bună?), să-mi răsfăţ familia (cred că o familie în care nu găteşte nimeni e destul de tristă).”
Mazi: „Mâncarea e motiv de strâns toţi prietenii laolaltă, pretext de experimentare, înseamnă extravaganţă şi puţin snobism, dar şi rădăcinile bine înfipte ale copilăriei – învârtită cu nucă, minciunele crocante, peşte prăjit în mălai.“
Citeşte şi alte articole de psihonutriţie:
Fantomele din cămara ta
Schimbă povestea despre morcovi
Mic dejun pentru un stil de viaţă sănătos
Acordă-ţi timp pentru a citi etichetele de pe alimente
Greşeli în dietă
Gândurile modelează silueta
De ce eşuează dietele
Scapă de teama din bucătărie
Mic dejun la 80km pe oră
Pe aceeşi temă
-
Ştevia
Pentru cei care nu o cunosc, ştevia poate părea doar o buruiană la margine de drum. Aşa că e [tot articolul] -
Mărarul
Îţi plac preparatele mediteraneene? Înseamnă că îţi place şi mărarul, dar [tot articolul] -
Leurda
Cunoscută şi sub denumirea de „usturoi sălbatic”, leurda este una dintre verdeţurile [tot articolul] -
Spanacul
În caz că nu ai aflat până acum, Popeye avea dreptate că muşchii puternici se [tot articolul] -
Loboda
Primăvara este cel mai indicat anotimp să ţii o cură de detoxifiere. De ce? Pentru că natura a [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare