Distracţia de duminică seara
17 Noiembrie 2011 11:15
A început firesc, ca o ieşire la bere cu băieţii, doar că „băieţii” erau doar unul singur, şi ăla pasionat de gătit, aşa că duminicile cu meciuri s-au transformat în sesiuni tematice culinare. Aşa l-a prins pe Iulian Barcoci pasiunea pentru gătit: cu un dvd cu Jamie în mână, cu o bere olandeză în cealaltă şi un prieten corporatist şi gurmand în Rotterdam.
Iulian a trăit cinci ani în Rotterdam. Din punct de vedere culinar, viaţa lui se împarte în două: înainte şi după Olanda; în cartofi prăjiţi cu maioneză şi salate cu rucola, în mese luate pe fugă în faţa frigiderului cu uşa deschisă şi ritualuri cu legume pe alese. „Când am ajuns în Olanda, mâncam sandvişuri cu cartofi prăjiţi. Până când un prieten mi-a propus să mă înveţe să gătesc. Şi aşa am ajuns să ne întâlnim o dată pe săptămână şi să gătim împreună. Era un ritual de duminică. Mergeam la supermarket, cumpăram ingredientele şi o lădiţă de bere olandeză şi mergeam la mine sau la el şi găteam, beam bere, stăteam de vorbă. Găteam foarte mult din bucătăria asiatică. El avea dvd-urile lui Jamie Oliver... De la el am învăţat să nu pun multe ingrediente, două, trei ierburi, atât, altfel gusturile se amestecă între ele şi faci un
ghiveci”.
Ritualuri de bucătar
Din momentul în care a prins gust pentru gătit, Iulian a intrat într-un film cu puţine calorii, clienţi fideli şi multă imaginaţie culinară. „Pe vremea aceea lucram la barul unui mic bistrou din Rotterdam şi aveam un ritual care acum îmi lipseşte foarte mult. Seara, când mergeam spre casă, mă opream la băcănia din colţ; în Olanda nu sunt hipermarketuri, sunt magazine mici, de familie, foarte intime, unde găseşti absolut
tot ce îţi trebuie. Aici trebuie să te împarţi între supermarketuri. Ştii că acolo găseşti roşii uscate, în altă parte brânză bună de capră şi în foarte puţine locuri ierburi aromatice proaspete”. Întâmplarea a făcut ca în bistroul în care lucra Iulian să bea un frappé omul care l-a angajat ca bucătar pe negustate, fără probe şi alte etape intermediare, doar pentru că l-a auzit vorbind despre mâncare. Astfel, pentru câteva luni, Iulian nu a mai fost doar un bucătar de plăcere, ci bucătarul unui mic restaurant cochet, unde avea clienţi fideli şi mână liberă să inventeze, după gustul lui, meniul zilei.
„Făceam busuioc glasat, îl aruncam în tigaie, devenea cumva crocant, dar rămânea verde, clienţii erau entuziasmaţi, ziceau că sunt un bucătar senzaţional, iar ce găteam eu nu-mi lua mai mult de cinci minute. A fost o perioadă foarte frumoasă, atunci mi-am cumpărat multe cărţi de gătit şi am experimentat foarte mult.” El şi prietenul lui olandez au mutat pentru un timp ritualul de duminică în bucătăria restaurantului. „El era înnebunit după gătit; atât de pasionat, încât, corporatist fiind (lucra şi lucrează şi azi la o mare companie
în Olanda), sâmbăta venea şi gătea cu mine la bistrou”.
Mâncăruri proaspete cu ingrediente extravagante
Iulian s-a întors în ţară, dar nu a renunţat la gustoasele obiceiuri din Olanda, doar că aici prietenii lui au rămas în altă etapă a vieţii şi nu prea găsesc amuzante serile de gătit împreună, aşa că Iulian găteşte pentru el şi pentru iubita lui; câteodată şi pentru bunica, dar ingredientele pe care le foloseşte sunt puţin prea extravagante pentru cineva care a mâncat toată viaţa mâncăruri gătite româneşte, cu legume făcute terci şi fripturi la cuptor. „Bunică-mea zice «văd că ţi-ai făcut ceva bun de mâncare», dar este foarte conservatoare. Nu gătesc pentru mai multe zile, dacă vii la mine ai putea să crezi că mănânc numai în oraş, pentru că frigiderul meu este mereu gol; dar asta pentru că gătesc numai lucruri proaspete şi exact cât mănânc. În fiecare zi mă opresc la Mega Image şi cumpăr exact lucrurile de care am nevoie ca să mănânc în seara respectivă.” Iulian lucrează azi într-un birou, dar în timpul liber rămâne un dedicat bucătar de plăcere, dependent de gusturile „verzi” cu ierburi aromatice proaspete.
Material apărut în Good Food septembrie 2009.
Iulian a trăit cinci ani în Rotterdam. Din punct de vedere culinar, viaţa lui se împarte în două: înainte şi după Olanda; în cartofi prăjiţi cu maioneză şi salate cu rucola, în mese luate pe fugă în faţa frigiderului cu uşa deschisă şi ritualuri cu legume pe alese. „Când am ajuns în Olanda, mâncam sandvişuri cu cartofi prăjiţi. Până când un prieten mi-a propus să mă înveţe să gătesc. Şi aşa am ajuns să ne întâlnim o dată pe săptămână şi să gătim împreună. Era un ritual de duminică. Mergeam la supermarket, cumpăram ingredientele şi o lădiţă de bere olandeză şi mergeam la mine sau la el şi găteam, beam bere, stăteam de vorbă. Găteam foarte mult din bucătăria asiatică. El avea dvd-urile lui Jamie Oliver... De la el am învăţat să nu pun multe ingrediente, două, trei ierburi, atât, altfel gusturile se amestecă între ele şi faci un
ghiveci”.
Ritualuri de bucătar
Din momentul în care a prins gust pentru gătit, Iulian a intrat într-un film cu puţine calorii, clienţi fideli şi multă imaginaţie culinară. „Pe vremea aceea lucram la barul unui mic bistrou din Rotterdam şi aveam un ritual care acum îmi lipseşte foarte mult. Seara, când mergeam spre casă, mă opream la băcănia din colţ; în Olanda nu sunt hipermarketuri, sunt magazine mici, de familie, foarte intime, unde găseşti absolut
tot ce îţi trebuie. Aici trebuie să te împarţi între supermarketuri. Ştii că acolo găseşti roşii uscate, în altă parte brânză bună de capră şi în foarte puţine locuri ierburi aromatice proaspete”. Întâmplarea a făcut ca în bistroul în care lucra Iulian să bea un frappé omul care l-a angajat ca bucătar pe negustate, fără probe şi alte etape intermediare, doar pentru că l-a auzit vorbind despre mâncare. Astfel, pentru câteva luni, Iulian nu a mai fost doar un bucătar de plăcere, ci bucătarul unui mic restaurant cochet, unde avea clienţi fideli şi mână liberă să inventeze, după gustul lui, meniul zilei.
„Făceam busuioc glasat, îl aruncam în tigaie, devenea cumva crocant, dar rămânea verde, clienţii erau entuziasmaţi, ziceau că sunt un bucătar senzaţional, iar ce găteam eu nu-mi lua mai mult de cinci minute. A fost o perioadă foarte frumoasă, atunci mi-am cumpărat multe cărţi de gătit şi am experimentat foarte mult.” El şi prietenul lui olandez au mutat pentru un timp ritualul de duminică în bucătăria restaurantului. „El era înnebunit după gătit; atât de pasionat, încât, corporatist fiind (lucra şi lucrează şi azi la o mare companie
în Olanda), sâmbăta venea şi gătea cu mine la bistrou”.
Mâncăruri proaspete cu ingrediente extravagante
Iulian s-a întors în ţară, dar nu a renunţat la gustoasele obiceiuri din Olanda, doar că aici prietenii lui au rămas în altă etapă a vieţii şi nu prea găsesc amuzante serile de gătit împreună, aşa că Iulian găteşte pentru el şi pentru iubita lui; câteodată şi pentru bunica, dar ingredientele pe care le foloseşte sunt puţin prea extravagante pentru cineva care a mâncat toată viaţa mâncăruri gătite româneşte, cu legume făcute terci şi fripturi la cuptor. „Bunică-mea zice «văd că ţi-ai făcut ceva bun de mâncare», dar este foarte conservatoare. Nu gătesc pentru mai multe zile, dacă vii la mine ai putea să crezi că mănânc numai în oraş, pentru că frigiderul meu este mereu gol; dar asta pentru că gătesc numai lucruri proaspete şi exact cât mănânc. În fiecare zi mă opresc la Mega Image şi cumpăr exact lucrurile de care am nevoie ca să mănânc în seara respectivă.” Iulian lucrează azi într-un birou, dar în timpul liber rămâne un dedicat bucătar de plăcere, dependent de gusturile „verzi” cu ierburi aromatice proaspete.
Material apărut în Good Food septembrie 2009.
Etichete:
Bucatar de placere, good food lifestyle
Pe aceeşi temă
-
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul] -
Un fursec pe săptămână
Dan a pus în aplicare un proiect prin care şi-a dorit să afle dacă [tot articolul] -
Mai întâi desertul
După ce o cunoşti pe Roxana, vei avea impresia că toţi medicii şi nutriţioniştii ţi-au [tot articolul] -
Gustul se educă
Pulpo a la galega, penne ai funghi porcini, varză cu pancetta şi pomodori secchi, hamburger [tot articolul] -
Condimentat cu umor
Teo are o meserie care presupune să dormi jumătate de zi, să stai degeaba a doua jumătate, iar [tot articolul]









Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare