Fericirea din micul dejun
01 Noiembrie 2011 12:16
Fiecare reţetă este o nouă descoperire. De la alegerea mâncărurilor pentru a doua zi, cumpărarea ingredientelor, până la combinarea lor într-un mod inedit, gătitul este o modalitate de a descoperi lucruri noi.
Aşa crede Adina Scorţescu, 27 de ani, care a studiat jurnalismul, apoi arte, după care a încercat şi patiseria. Locurile în care a călătorit în timpul studiilor au fost şi cele unde a găsit motivaţia pentru a se apuca de gătit. În cei doi ani petrecuţi la Berlin, la European College of Liberal Arts (ECLA), Adina s-a apropiat foarte mult de tot ce înseamnă domeniul culinar. „Înainte stăteam cu părinţii şi mama sau bunica gătea şi toată mâncarea îmi venea gata făcută. Când eram la Berlin, mi-am dat seama că îmi lipsea foarte mult mâncarea şi a mânca împreună, nişte amănunte din viaţa de zi cu zi. Pentru că acolo erau studenţi din Europa, Asia, America, găteam împreună şi ne împărtăşeam cultura prin ceea ce găteam şi ceea ce povesteam la masă“, îşi aminteşte Adina, care şi-a făcut şi proiectul final pentru cursurile de la ECLA despre valoarea mâncării.
La Berlin, Adina a gătit mâncăruri româneşti, dar a încercat şi lucruri noi. „Mie mi se pare că mâncarea este despre lucrurile mici, ingrediente, amănunte şi micile descoperiri pe care le facem zilnic. De exemplu, eu nu încercasem hrişcă până atunci, nu gătisem hrişcă. În Ucraina şi în Rusia se găteşte foarte mult cu hrişcă. Este o cereală cu un conţinut foarte mare de proteine, cu formă de triunghi şi la noi se găseşte şi la plafar. Are gust de nucă şi se foloseşte ca garnitură. Acum mănânc hrişcă dimineaţa, fiartă cu lapte sau smântână dulce, cu scorţişoară şi miere“, spune Adina, deja parcă cu gândul la micul dejun de mâine.
De la patiserie la jurnalism culinar
După Berlin s-a dus la Paris şi a făcut un curs de patiserie la renumita şcoală de gastronomie Le Cordon Bleu. „Îmi lipsea ceva, pe lângă munca de birou. Nu îmi foloseam mâinile şi nici mirosul. Am vrut să fac ceva cu mâinile, care să mă pasioneze, ceva viu. Nu mai voiam jurnalism. Mi-a venit ideea cu şcoala de bucătari pentru că găteam, pentru că eu de-asta mă scol dimineaţa, ca să mănânc”, mărturiseşte Adina.
Îşi dorea să devină bucătar, să călătorească, să vorbească cu oamenii, să afle detalii despre ingrediente. Când a ajuns însă la şcoală, a văzut că un bucătar trebuie să aibă muşchi şi că nu ar fi rezistat fizic mai mult de 4-5 ore în bucătărie. Aşa că s-a pus pe citit multe articole şi a căpătat o slăbiciune pentru jurnalismul culinar. S-a întors în 2007 şi de atunci este freelancer pe acest domeniu. „Mi se pare extraordinar de important ce lăsăm în urma noastră. Fiecare alegere pe care o facem, de la fructul pe care îl luăm din piaţă până la maniera în care gătim, reprezintă ce gândim noi despre noi, despre lumea asta, despre ce vrem să le dăm copiilor. Mi se pare esenţial. Cum să nu scrie lumea despre asta?“, îşi susţine Adina pasiunea pentru jurnalismul culinar.
Partea vie a mâncării
Cel puţin o dată la două zile, Adina găteşte prânzul pentru familia ei – o supă, un fel principal şi un desert, de cele mai multe ori tarte sau brioşe, la fel de bune şi a doua zi la micul dejun. „Gătitul înseamnă şi să împărtăşeşti cu cineva momentele când găteşti sau când mănânci“, spune Adina, căreia nu prea îi mai place să facă deserturi acum. Ea găseşte patiseria franţuzească foarte pretenţioasă, cu multe amănunte importante, care devin foarte uşor obositoare. În general găteşte lucruri simple, niciodată pentru mai mult de 9-10 persoane. În schimb, încearcă mereu ceva nou, de exemplu patiseria vegan, pentru care a folosit pudră de in diluată cu apă în loc de ou. „Îmi place să îmi bag eu mâinile, să fac aluaturi pentru că, după aceea, îţi miros mâinile a scorţişoară. Îmi place să mă murdăresc, îmi place partea asta vie a mâncării. Dar nu gătesc doar de plăcere.
Dacă aş avea un bucătar la dispoziţie şi i-aş spune eu ce ingrediente să folosească, nu aş mai găti. Dar aş vrea să cumpăr ingredientele eu, să ştiu exact de unde sunt, cum arată, cum miroseau când le-am cumpărat“, mărturiseşte Adina, care crede că mersul la cumpărături pentru a găti este partea educativă cea mai importantă din tot procesul. Adina găteşte pe cât posibil cu ingrediente cumpărate doar de la ţărani, cu multe condimente ascunse pe rafturile din plafar şi cu peşte şi carne proaspete. Parţial este secretul siluetei de invidiat, pe care şi-o menţine cu uşurinţă, deşi este o gurmandă. „Mănânc cu capul. Stau în supermarket o oră pentru că citesc toate ingredientele. Gătesc. Nu iau lucrurile preparate, ştiu ce intră în mâncare. Folosesc făină şi orez integrale, gătesc cu unt şi ulei de măsline normal, nu extrarafinat. Consum calorii când merg la piaţă şi când gătesc“, concluzionează râzând Adina.
material apărut în GoodFood aprilie 2009
Aşa crede Adina Scorţescu, 27 de ani, care a studiat jurnalismul, apoi arte, după care a încercat şi patiseria. Locurile în care a călătorit în timpul studiilor au fost şi cele unde a găsit motivaţia pentru a se apuca de gătit. În cei doi ani petrecuţi la Berlin, la European College of Liberal Arts (ECLA), Adina s-a apropiat foarte mult de tot ce înseamnă domeniul culinar. „Înainte stăteam cu părinţii şi mama sau bunica gătea şi toată mâncarea îmi venea gata făcută. Când eram la Berlin, mi-am dat seama că îmi lipsea foarte mult mâncarea şi a mânca împreună, nişte amănunte din viaţa de zi cu zi. Pentru că acolo erau studenţi din Europa, Asia, America, găteam împreună şi ne împărtăşeam cultura prin ceea ce găteam şi ceea ce povesteam la masă“, îşi aminteşte Adina, care şi-a făcut şi proiectul final pentru cursurile de la ECLA despre valoarea mâncării.
La Berlin, Adina a gătit mâncăruri româneşti, dar a încercat şi lucruri noi. „Mie mi se pare că mâncarea este despre lucrurile mici, ingrediente, amănunte şi micile descoperiri pe care le facem zilnic. De exemplu, eu nu încercasem hrişcă până atunci, nu gătisem hrişcă. În Ucraina şi în Rusia se găteşte foarte mult cu hrişcă. Este o cereală cu un conţinut foarte mare de proteine, cu formă de triunghi şi la noi se găseşte şi la plafar. Are gust de nucă şi se foloseşte ca garnitură. Acum mănânc hrişcă dimineaţa, fiartă cu lapte sau smântână dulce, cu scorţişoară şi miere“, spune Adina, deja parcă cu gândul la micul dejun de mâine.
De la patiserie la jurnalism culinar
După Berlin s-a dus la Paris şi a făcut un curs de patiserie la renumita şcoală de gastronomie Le Cordon Bleu. „Îmi lipsea ceva, pe lângă munca de birou. Nu îmi foloseam mâinile şi nici mirosul. Am vrut să fac ceva cu mâinile, care să mă pasioneze, ceva viu. Nu mai voiam jurnalism. Mi-a venit ideea cu şcoala de bucătari pentru că găteam, pentru că eu de-asta mă scol dimineaţa, ca să mănânc”, mărturiseşte Adina.
Îşi dorea să devină bucătar, să călătorească, să vorbească cu oamenii, să afle detalii despre ingrediente. Când a ajuns însă la şcoală, a văzut că un bucătar trebuie să aibă muşchi şi că nu ar fi rezistat fizic mai mult de 4-5 ore în bucătărie. Aşa că s-a pus pe citit multe articole şi a căpătat o slăbiciune pentru jurnalismul culinar. S-a întors în 2007 şi de atunci este freelancer pe acest domeniu. „Mi se pare extraordinar de important ce lăsăm în urma noastră. Fiecare alegere pe care o facem, de la fructul pe care îl luăm din piaţă până la maniera în care gătim, reprezintă ce gândim noi despre noi, despre lumea asta, despre ce vrem să le dăm copiilor. Mi se pare esenţial. Cum să nu scrie lumea despre asta?“, îşi susţine Adina pasiunea pentru jurnalismul culinar.
Partea vie a mâncării
Cel puţin o dată la două zile, Adina găteşte prânzul pentru familia ei – o supă, un fel principal şi un desert, de cele mai multe ori tarte sau brioşe, la fel de bune şi a doua zi la micul dejun. „Gătitul înseamnă şi să împărtăşeşti cu cineva momentele când găteşti sau când mănânci“, spune Adina, căreia nu prea îi mai place să facă deserturi acum. Ea găseşte patiseria franţuzească foarte pretenţioasă, cu multe amănunte importante, care devin foarte uşor obositoare. În general găteşte lucruri simple, niciodată pentru mai mult de 9-10 persoane. În schimb, încearcă mereu ceva nou, de exemplu patiseria vegan, pentru care a folosit pudră de in diluată cu apă în loc de ou. „Îmi place să îmi bag eu mâinile, să fac aluaturi pentru că, după aceea, îţi miros mâinile a scorţişoară. Îmi place să mă murdăresc, îmi place partea asta vie a mâncării. Dar nu gătesc doar de plăcere.
Dacă aş avea un bucătar la dispoziţie şi i-aş spune eu ce ingrediente să folosească, nu aş mai găti. Dar aş vrea să cumpăr ingredientele eu, să ştiu exact de unde sunt, cum arată, cum miroseau când le-am cumpărat“, mărturiseşte Adina, care crede că mersul la cumpărături pentru a găti este partea educativă cea mai importantă din tot procesul. Adina găteşte pe cât posibil cu ingrediente cumpărate doar de la ţărani, cu multe condimente ascunse pe rafturile din plafar şi cu peşte şi carne proaspete. Parţial este secretul siluetei de invidiat, pe care şi-o menţine cu uşurinţă, deşi este o gurmandă. „Mănânc cu capul. Stau în supermarket o oră pentru că citesc toate ingredientele. Gătesc. Nu iau lucrurile preparate, ştiu ce intră în mâncare. Folosesc făină şi orez integrale, gătesc cu unt şi ulei de măsline normal, nu extrarafinat. Consum calorii când merg la piaţă şi când gătesc“, concluzionează râzând Adina.
material apărut în GoodFood aprilie 2009
Etichete:
Bucatar de placere, good food lifestyle
Pe aceeşi temă
-
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul] -
Un fursec pe săptămână
Dan a pus în aplicare un proiect prin care şi-a dorit să afle dacă [tot articolul] -
Mai întâi desertul
După ce o cunoşti pe Roxana, vei avea impresia că toţi medicii şi nutriţioniştii ţi-au [tot articolul] -
Gustul se educă
Pulpo a la galega, penne ai funghi porcini, varză cu pancetta şi pomodori secchi, hamburger [tot articolul] -
Condimentat cu umor
Teo are o meserie care presupune să dormi jumătate de zi, să stai degeaba a doua jumătate, iar [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare