Ingredientul secret: verigheta

15 Noiembrie 2011 11:21
Articol de GoodFood

Pentru o mâncare bună, noi sfătuim oamenii să cumpere legume de sezon şi ouă ecologice, să răsfoiască măcar o carte de bucate, să guste, să întrebe, să se inspire, să gătească împreună cu prietenii. Cred că Doru le-ar spune doar atât: „Căsătoriţi-vă!”.

Prima oară l-am cunoscut pe Doru Şerban atunci când a venit la redacţie să ne întrebe despre furnizori de flori comestibile – flori care aveau să fie „cireaşa de pe tort” pentru iubita lui. Apoi am aflat că tortul făcea parte din nunta-surpriză pe care o organiza de ceva timp. Gândurile noastre au oscilat între „Vai ce drăguţ, ăsta da cititor de Good Food!” şi „Mda… sigur, hai că mai vorbim după. Eu până nu văd, nu cred”. Într-un final, am văzut (pe www.thesecretwedding.wordpress.com) şi am crezut: da, tortul a fost acoperit cu orhidee albe şi panseluţe mov; da, mireasa a aflat de nuntă doar cu o zi înainte. În plus, Doru mai şi găteşte. Aşa cum te-ai aştepta de la un om care a organizat singur o nuntă, timp de nouă luni, ingredientele pentru cină au fost pregătite înainte să ajungem noi. Carnea de curcan nu era exact ce-şi dorea el, pentru că nu e în fibră continuă („Asta e realitatea, la noi în România încă mai sunt probleme cu ingredientele”), iar foie gras-ul l-a înlocuit cu ficat de pui, ca să păstreze reţeta într-un buget rezonabil. Explicaţiile nu vin ca o scuză, ci ca o prezentare rapidă a datelor problemei.

Doru este entuziasmat de tufele de busuioc („E fascinant cum poate să miroasă atunci când îl uzi, în serile de vară!”) şi de accesoriile de bucătărie: flavour-shaker-ul, invenţia lui Jamie Oliver, e una dintre achiziţiile de care e cel mai mândru (l-a cumpărat online, bineînţeles că în două exemplare, în caz că se strică primul).

 

Jamie şi Biblia

Doru este omul care învaţă. „Eu nu cred că ai gătitul în sânge, trebuie să-l înveţi”, spune el. Aşa că întreabă – şi pe măcelar, şi pe bucătarul-şef (bunăoară, pentru informaţii despre flori comestibile s-a dus la Casa Vernescu ca să discute cu executivechef, Joseph Hadad). Deşi a încercat pentru prima oară să gătească pe la 12 ani, pasiunea i-a fost declanşată mai recent, de Jamie Oliver. „Am aproape toată colecţia lui, este Vechiul Testament”, spune râzând. Laura Calder („Noul Testament”) este cea care l-a iniţiat în bucătăria franţuzească (emisiunea ei, „Să gătim franţuzeşte”, este difuzată de postul Euforia), iar Oana, soţia sa, e cea care l-a transformat în bucătar de plăcere: „Când eşti burlac, îţi permiţi să mănânci junk food; apoi îţi dai seama că vrei să impresionezi o femeie şi înveţi să găteşti bine două-trei chestii. Apoi vrei să o faci fericită şi înveţi să faci şi mai multe”. Sâmbătă dimineaţa, Oana este răsfăţată cu ouă cu bacon, capere prăjite şi parmezan ras. La prânz –

ceva simplu, care se bagă la cuptor (eventual nişte ciocănele de pui cu vin alb) şi lasă destul timp pentru plimbări în parc şi vizionări de filme vechi. În timpul săptămânii, Doru pregăteşte sandviciuri cu friptură (a descoperit minunatele „cold meat sandwiches” graţie lui Anthony Hopkins, în filmul „Întâlnire cu Joe Black”) şi plăcintă cu carne, care poate fi uşor luată la birou. Colegii îi mai spun şi „Raţă cu portocale”, dar porecla este dată – explică meticulos, cu o privire jucăuşă în ochi – de băieţi care mănâncă ceafă cu cartofi prăjiţi. Îi plac combinaţiile de arome, dar asta nu înseamnă că adoptă orice reţetă mai specială. „Pentru mine, pastele cu ton şi cu scorţişoară chiar nu merg; degeaba este o reţetă a lui Jamie...”.

 

O bucătărie cât China

Ghiveciul cu rozmarin de pe pervaz (poreclit „Marinică”), tablourile în ulei ale bunicii (depozitate în cutii), regina Angliei şi peisajele în relief de pe frigider (amândoi colecţionează magneţi) locuiesc atât într-un spaţiu înghesuit, un apartament de bloc în Pajura, cât şi într-unul larg, dar care încape la fix în mintea lui Doru. „Unii tânjesc la o casă mare cât China, eu visez la o bucătărie mare, cu o insulă în mijloc...”, spune el, apoi se grăbeşte să adauge „şi la un dressing pentru Oana, la fel de mare”. Rulourile de curcan s-au rumenit, broccoli a rămas crocant, iar dressingul, dulce-acrişor, contrabalansează grăsimea din ficatul de pui. E bine. Dar Doru spune că se poate şi mai bine: „Nu cred că am fost de trei ori mulţumit de ceea ce am făcut”. Oana zâmbeşte, gustă cu poftă din mâncare şi continuă povestea: „Visăm la o cârciumă mică, cu câteva mese şi maximum zece feluri de mâncare, unde să poţi vedea filme vechi...”.

 

 

TIPS & TRICS

Untul cu verdeţuri e delicios şi poate fi folosit într-o grămadă de reţete. În plus, se face foarte uşor. Trebuie doar să toci diverse verdeţuri şi să le amesteci cu unt moale, asezonat cu sare şi piper. Apoi îi dai o formă de sul, îl împachetezi în hârtie de menaj (se găseşte în librăriile „comuniste”) şi-l dai la congelator.

 

Lista de shopping

·          Ulei de măsline extravirgin grecesc cumpărat de pe www.ulei-masline.ro. E foarte rentabil dacă-l iei la cutie de 5l

·          Nuci macadamia, seminţe de pin, batoane de vanilie şi tot felul de condimente de la taraba din Piaţa Matache (aceeaşi familie vinde, mai scump, şi în piaţa Dorobanţi, dar dacă te duci şi le spui că eşti client din Matache, s-ar putea să primeşti preţul „corect”)

·         Brânzeturi de la sibienii din Piaţa Domenii

 

 

*Text apărut în ediţia tipărită a revistei Good Food din luna noiembrie 2010

 


 
 
Etichete: Bucatar de placere, bucatari de placere
 

Pe aceeşi temă

 

Adauga comentariu

Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.
Logare | Inregistrare
 
...sau utilizand contul tau de facebook