Jurnal de dietă: lacto-ovo-vegetariană

Dieta lacto-ovo-vegetariană chiar nu necesită explicaţii. Ai voie să mănânci, aşa cum arată şi numele, lapte, ouă, legume şi fructe. Nu trebuie să numeri caloriile şi nici să citeşti cu atenţie o grămadă de etichete

Motive ascunse
Trebuie să recunosc că am ales să ţin dieta în momentul cel mai oportun, după Sărbătorile în timpul cărora am mâncat sarmale, şi de porc, şi de curcan, aproape zilnic. O săptămână vegetariană mi s-a părut, la începutul lui ianuarie, ca un fel de vacanţă la mare pentru ficatul meu.
Apoi mai aveam în minte figura satisfăcută a prietenei mele care, de o lună, de când mănâncă doar fructe şi legume, are atâta energie încât trebuie să urce şi să coboare zilnic scările, până la etajul nouă. Şi nu uitasem discuţia cu Florin de la Top Gear, care mi-a spus că, de 18 ani de când este lacto-ovo-vegetarian, nu a mai luat nicio pastilă, nu s-a îngrăşat deloc şi a învăţat să-şi „asculte” poftele, adică să mănânce exact ce şi cât are nevoie organismul lui. Mă rog, a şi adăugat că „la mine gătitul trebuie să dureze 3 minute şi mâncatul 5, iar piureul de cartofi e cea mai complicată mâncare pe care o pregătesc”, ceea ce – între noi fie vorba – mi se pare un stil de viaţă complet neinteresant.
Dar partea care ţine de sănătate sună extraordinar de bine, nu?!

Beneficii
Dacă dieta vegan (doar cu legume şi fructe) este criticată de unii pentru faptul că nu îţi asigură necesarul de calciu şi vitamina B, cea lacto-ovo-vegetariană este considerată a fi sănătoasă de către majoritatea specialiştilor. Punctele forte ar fi două: procentul mare de fibre în alimentaţie şi procentul relativ mic de grăsimi saturate.

Unele studii arată că oamenii care au optat pentru un asemenea regim de viaţă tind să aibă un indice de masă corporală mai mic (cu alte cuvinte, puţini dintre ei sunt graşi), un nivel al colesterolului scăzut şi o incidenţă redusă a diabetului, bolilor cardiovasculare şi hipertensiunii arteriale.

Binele animalelor
Pentru cei care aleg această dietă din motive etice, ca o formă de nonviolenţă faţă de animale (aşa cum este colegul meu, Florin), lucrurile se complică. Pe de o parte, trebuie să fii atent la etichete: brânza făcută cu cheag natural nu e OK şi nici
produsele care conţin gelatină; ouăle sunt bune atât timp cât sunt nefertilizate. Pe de altă parte, apare problema limitelor: unii vegetarieni consideră că industria laptelui nu este foarte diferită de cea a cărnii, în ceea ce priveşte abuzul faţă de animale, dar le este greu să renunţe la produsele lactate pentru că sunt atât de gustoase şi de hrănitoare.


Ziua 0
Excursie la magazinul naturist din Piaţa Moghioroş. Afară e frig, mi-a intrat apă în ghete, dar drumul pare mai uşor atunci când porţi în plasă o pungă de fasole azuki, una de fasole neagră, un calup de tofu afumat (şi bio), două şniţele de tofu cu legume. Seara pregătesc micul dejun pentru a doua zi: lapte cu orez, aromat cu o păstaie de vanilie. E aşa o diferenţă între vanilia naturală şi esenţa de vanilie, încât aş interzice comercializarea celei din urmă sub acest nume.

Ziua 1
La prânz: Legumele fierte pentru supa de curcan (de care nu mă mai ating), se transformă într-o minunată salată „de boeuf”, fără boeuf, dar cu iz de pasăre (gustul de curcan nu se mai simte, dar legumele fierte în aceeaşi oală în care s-a pus carnea sunt, probabil, nevegetariene…).
Seara îmi mai rămâne energie doar pentru mămăligă cu brânză şi iaurt. Bine că am cumpărat o grămadă de fasole, dar n-am timp să stau s-o fierb. În schimb, mă culc târziu pentru că aştept să crească şi apoi să coc două pâini cu stafide şi alune de pădure. Dar merită efortul, pentru că vom avea toată săptămâna o pâine cum nu găseşti în multe locuri din Bucureşti (de fapt, dacă mă gândesc bine, nu o găseşti în niciun loc).

Ziua 2
La prânz: mâncare de fasole verde (de la congelator) în sos de roşii.
Seara: supă-cremă de vinete (tot de la congelator). Se pregăteşte repede şi e numai bună pentru o cină târzie, pe care nutriţioniştii o recomandă să fie cât mai uşoară.

Ziua 3
Deschid frigiderul, în căutare de inspiraţie (aş prefera o vizită la piaţa din apropiere – îmi vin o grămadă de idei când văd tarabele cu pătrunjel, morcovi, praz – dar, cum trebuie să ajung la birou…).
Noroc că am şniţelele vegetariene achiziţionate în weekend. În drum spre metrou trec pe la supermarket şi cumpăr o salată mixtă (deja spălată şi tăiată). Prim urmare, prânzul de azi e gata în timp record (trei minute pentru prăjit şniţele şi 30 de secunde pentru asezonat salata).
Pentru cină, se prefigurează (din nou) mămăligă cu brânză şi iaurt.

Ziua 4
Mic-dejun: musli cu scorţişoară şi iaurt. Înainte să învăţ să las cerealele la înmuiat (în lapte, iaurt sau suc de fructe) de cu seară, aş fi mâncat cu mai multă plăcere o bucată de carton (eeh, poate nu chiar, dar o coajă de pâine uscată în mod sigur).

Pentru prânz, îmi pun la casoletă o salată cu ce găsesc vegetarian prin frigider – celery, orez basmati deja fiert, caş, fasole verde, roşii uscate la soare. Îmi fac cu ochiul ouăle proaspete, dar renunţ la ideea de a fierbe câteva, când îmi dau seama că iar întârzii la birou. Un pic de suc de lămâie, un pic de garam masala şi un sfert de ceapă roşie tăiată peştişori şi gata – noroc că frigiderul e mereu plin, la fel şi borcanele de condimente.



Seara ajung acasă târziu, dar nu la casa mea, ci la cea a mătuşii mele – o bucătăreasă înnăscută, care găteşte pentru o zi onomastică mai mult decât gătesc unii pentru o nuntă. (Iar ce nu mănâncă – adică vase întregi de salate, fripturi, plăcinte – duce la birou. Îmi închipui că nimeni nu şi-a dat demisia de acolo, cel puţin în ultimii 10-15 ani.) Reuşesc să mă rezum la salata de vinete şi plăcinta de brânză cu chimen (pentru că oricum nu mă omor după cârnaţi, tobă sau caltaboş), dar când simt mirosul de sarmale, gura mi-o ia înainte şi spune: „Vreau şi eu una. Dar mică!”. O acopăr cu mămăligă şi o scald în smântână; nu ca să înclin balanţa în favoarea ingredientelor vegetariene, ci pentru că, dacă tot e să mănânc o singură bucată, măcar să fie Sarmaua Perfectă.

Ziua 5
Pâine cu măsline (că alta nu am) cu miere şi unt de arahide, uşor sărat. Mănânc aşa ceva cam de două ori pe săptămână, în dimineţile când sunt prea leneşă ca să pregătesc micul dejun timp de mai mult de două minute.
Masa de prânz e destul de frugală, în aşteptarea cinei de la restaurantul libanez. Deschid pachetul de tofu afumat pe care l-am cumpărat în weekend şi – ce surpriză! – e cel mai bun tofu pe care l-am încercat până acum în România. În mod sigur o să mă uit după marca Taifun şi când n-o să mai ţin dieta.
Bucătăria libaneză e ideală pentru vegetarieni: eu mă topesc după humus (cu seminţe de pin), falafel, tabbouleh (salată cu pătrunjel, mentă, ceapă, roşii şi grâu zdrobit) şi baba ganoush (similară salatei noastre de vinete, dacă n-ar fi adaosul dulce-acrişor de sos de rodie).



Ce am învăţat
l În alte ţări, există brânză „vegetariană”, adică făcută cu cheag de origine vegetală. Există şi la noi, dar nu scrie pe ea; trebuie să citeşti cu atenţie eticheta, care conţine aceste informaţii (dar, de obicei, doar la brânzeturile de import).
l Grăsimile de origine animală sunt la fel de nesănătoase, fie că provin din carne sau din brânză şi ouă. În concluzie, să înlocuieşti friptura de vită cu o omletă din 3-4 ouă nu e o idee foarte inspirată.
l Dacă alegi o dietă vegetariană pentru că te preocupă binele animalelor, probabil că eşti atentă şi la produsele cosmetice, în special la rujuri – foarte puţine din ele conţin doar ingrediente de origine vegetală.



SFATUL SPECIALISTULUI
Dr. Ruxandra Dobrescu
Medic rezident endocrinologie, Institutul
„C.I. Parhon”, Bucureşti
ruxandra.dobrescu@gmail.com

Ce înseamnă să mănânci sănătos? Am început să învăţăm: înseamnă, foarte pe scurt, mai multe fructe şi legume şi mai puţină carne grasă. Adică mai puţin colesterol şi grăsimi saturate şi mai multe fibre, carbohidraţi complecşi, vitamine şi minerale – deci, dacă te gândeşti bine, dieta lacto-ovo-vegetariană se potriveşte la fix!

Bine planificată, asigură toţi nutrienţii necesari, iar libertatea de a mânca ouă şi lactate acoperă şi deficitele de proteine animale, vitamine D şi B12, calciu şi fier care pot apare la „veganii” puri… Cheia este, ca întotdeauna, echilibrul – să mănânci variat pentru a aduna nutrienţi din toate sursele, şi să mănânci suficient pentru a-ţi asigura necesarul de calorii.

Atenţie însă! Doar pentru că eşti ovo-lacto-vegetarian, nu înseamnă că automat devii mai sănătos. Ouăle şi laptele sunt bogate în calorii şi grăsimi, mai ales grăsimi saturate şi colesterol, deci o variantă mai „cuminte” ar fi să încercaţi lactatele „low-fat” şi ouăle fără gălbenuş.
Un plan simplu şi elegant de alimentaţie echilibrată îl reprezintă „piramida vegetariană”: la baza farfuriei (şi a piramidei) stau fructele, legumele şi cerealele care pot fi consumate la fiecare masă. în plus, zilnic putem mânca lactate, nuci şi seminţe, albuş de ou şi uleiuri vegetale. Ouăle întregi şi dulciurile sunt şi ele permise, dar mai rar.