Jurnal de dietă – raw food

Oare cum e să fii în pielea unui om cu alergie la gluten, care se uită cu jind la vitrina unei cofetării şi e forţat să citească toate etichetele de pe produsele semipreparate (nici nu ştiţi în câte locuri se poate ascunde grâul!)? Sau ce înseamnă să fii vegetarian, nu pentru că e la modă, ci din motive etice? Nu mănânci carne şi produse lactate, dar e OK să-ţi îndulceşti ceaiul cu miere de albine sau să-ţi cumperi pantofi de piele?


Raw food

Dieta „raw food” are nişte principii de bun-simţ: pentru a fi sănătos, omul are nevoie de nutrienţi, pe care îi asimilează din alimente. Mâncarea neprocesată (şi, preferabil, organică) are cele mai multe vitamine şi minerale, în timp ce mâncarea gătită e mai săracă din acest punct de vedere, dar mai bogată în substanţe potenţial dăunătoare (grăsimi hidrogenate, conservanţi, coloranţi etc.). În concluzie, o alimentaţie naturală este cea care conferă o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă (susţinătorii dietei merg mai departe şi zic că te protejează de bolile degenerative, îţi creşte elanul vital, îţi menţine greutatea constantă şi îţi curăţă tenul).

Raw food este la modă acum în Statele Unite, unde găseşti restaurante în care mâncarea e aşa de bine ne-gătită, încât nu duci dorul supelor, fripturilor sau prăjiturilor. Există crackers din germeni de cereale, „brânză” din nuci caju şi ciocolată din boabe de cacao crude (da, se poate aşa ceva). Mâncarea crudă gourmet se face cu blendere, storcătoare, afumătoare şi aparate de deshidratat (se găsesc şi în România, chiar dacă mai greu) – nu necesită nişte abilităţi speciale, dar – în mod sigur – ai nevoie de imaginaţie şi de muuultă răbdare (într-un aparat de deshidratat, pâinea e gata cam după 12 ore). Cert este că, la noi, un raw foodist nu se poate baza pe restaurante (asta în cazul în care vrea să mănânce şi altceva în afară de salate). Trebuie să pregătească mâncarea acasă şi să o care cu el peste tot – în autobuz, la serviciu, în concediu (în timpul „experimentului” am avut mereu la mine o cutiuţă cu migdale crude şi câteva fructe. Asta după ce mi s-a întâmplat să mă lovească o foame cruntă în staţia de metrou, iar în sfera vizuală să nu am decât biscuiţi, pufuleţi, seminţe prăjite, ciocolate şi alte alimente de pe lista celor interzise).

În rest, pentru cei care nu sunt atraşi de gătit, aceasta este dieta ideală. Pot renunţa la aragaz (e voie să „încălzeşti” alimentele până la vreo 40ºC, deci un pic mai mult decât temperatura corpului), iar numărul de vase care trebuie spălate se reduce simţitor (chiuveta se umple pe jumătate în vreo două zile). În plus, nu trebuie să te privezi de anumite grupe alimentare. Principiile raw food îţi permit să mănânci şi lactate (lapte crud, nepasteurizat, anumite tipuri de brânză – ca de exemplu feta, telemea, parmezan), ouă (maioneză), carne (crudă – sashimi, carpaccio; uscată – prosciutto crudo; afumată la rece). Există şi adepţi ai acestui curent care sunt „vegan” (adică mănâncă doar legume, fructe şi germeni) sau – din contră – mănâncă doar produse animale crude (ouă, lapte, carne şi organe).

Eu am ales să experimentez forma cea mai permisivă a raw food, timp de cinci zile (de luni până vineri), într-o săptămână de iulie (adică perioada în care mă puteam bucura de abundenţa de fructe şi legume de la piaţă), când restul familiei era plecat în vacanţă (deci am fost eliberată de presiunea de a găti în mod convenţional).


Ziua 1
Micul dejun e o combinaţie de afine cu fulgi de ovăz şi miere. E gustos, săţios şi îmi spun în sinea mea „cine zicea că raw food e greu de ţinut?!”.

La birou, sunt plină de energie, mestec migdale crude şi povestesc despre aventura pe care vreau s-o încep. Îmi lipseşte cana de ceai cald, dar îmi înec frustrarea cu încă un pumn de migdale (da, ştiu că frunzele de ceai se pot infuza şi la rece, dar – pentru mine – ceaiul e legat de aburii parfumaţi, de lichidul fierbinte în care trebuie să suflu).



La prânz, mănânc o casoletă mare de tabbouleh, pe care l-am pregătit de dimineaţă (varianta crudă, fără boabe de grâu zdrobit).
Seara sunt invitată de o prietenă la un restaurant libanez. La ora opt sunt deja terminată de foame, cu toate caisele şi migdalele pe care le-am ronţăit pe parcursul zilei! Mă uit la meniu şi îmi zic „Doar nu o să comand tot tabbouleh?!”. Aşa că aleg vinete murate, humus cu muşchi de berbecuţ, chifteluţe din miel cu coriandru, salată caldă de năut… ce mai, dacă tot e să fac o excepţie de la dietă, măcar să merg până la capăt!

Ziua 2
Mă simt sătulă şi plină de energie (în mod sigur de la cina de aseară). Si am veşti bune – telemeaua de oaie se face cu lapte crud! Deci prânzul va fi o salată mare cu roşii, castraveţi, ardei şi brânză. Îmi lipseşte pâinea, dar mă ţin tare – nu vreau să cedez în faţa ispitei, ca aseară.
Seara, o vizitez pe bunica. Altă problemă – presupunând că poţi rezista la mirosul de ardei proaspăt copţi (pregătiţi pentru salata de vinete, preferata mea), cum poţi să zici nu (în casa în care ai copilărit) unei felii de plăcintă cu brânză dulce şi stafide (mm, de fapt două)?!

Mă simt cu musca pe căciulă (şi cu burta plină), dar mă mai linişteşte un articol pe care l-am citit de dimineaţă, conform căruia dacă 75% din alimentele pe care le consumi sunt crude, tot se poate spune că eşti adept al „raw food”.



Ziua 3
Excursie la Vălenii de Munte, în interes de serviciu. Am provizii la mine (fructe şi seminţe), dar, la prânz, deja mi se taie picioarele de foame şi de cald. Pe mesele de la cocktail, singurul ingredient crud sunt frunzele de salată care decorează platourile cu sandvişuri.

Seara, după ora de aerobic, simt nevoia de ceva foarte caloric – avocado cu muştar. De obicei îl întind pe o felie groasă de pâine integrală, dar acum mă abţin. Cu mare greutate.

Ziua 4
Lapte bătut, cumpărat de la aceeaşi persoană care aduce telemeaua de oi de Sibiu (nu găseşti aşa ceva la magazin, unde mai toate lactatele sunt pasteurizate). E dulce şi bun, dar nu merge deloc cu fulgi de cereale, de niciun fel. Îmi fac repede un pui de mămăligă (dar am grijă să mănânc mai mult lapte, ca să păstrez procentul de 75% ingrediente crude). În sfârşit o mâncare caldă!

Seara, merg la un eveniment unde se gătesc trei feluri de mâncare cu brandy; trebuie să gust, e interes de serviciu.

Ziua 5
Ultima zi a dietei! Mâncatul unei salate de ardei, castraveţi, germeni de linte, ulei de măsline (neapărat extravirgin, presat la rece) şi suc de lămâie pare un fel de obligaţie, ce-i drept îmbrăcată în discuţia plăcută cu colega de birou.



M-am săturat şi de fructe, şi de apa chioară, de două zile mă tot uit cu coada ochiului la ciocolata Lindt, care stă – deschisă – pe masa din sufragerie. La sfârşitul zilei intru în bucătărie şi mă uit la aragaz ca la o jucărie nouă, pe care de-abia aştept s-o încerc.

SFATUL SPECIALISTULUI
Dr Ruxandra Dobrescu
Medic rezident endocrinologie, Institutul
„C.I. Parhon”, Bucureşti
ruxandra.dobrescu@gmail.com

Dieta raw food este, fără îndoială, cea mai „veche” dietă la modă din zilele noastre. Strămoşii noştri mâncau şi ei „raw” de nevoie, dar acum, pentru că avem de ales, lucrurile se complică şi apar, inevitabil, controverse.

Este evident că fructele şi legumele crude sunt mai bogate în vitamine şi minerale, în antioxidanţi şi nu conţin aditivi.

Până aici, toate bune. Criticii atrag însă atenţia asupra toxinelor existente în unele vegetale crude (hrişca, fasolea pitică) şi asupra riscului de contaminare (mai ales pentru preparatele din carne şi din lapte crud) cu bacterii nocive şi toxinele acestora, cu paraziţi, sau cu viruşi – numărul de gastroenterite în rândul consumatorilor „raw” a crescut de zece ori în ultimii 40 de ani! În plus, în dietele foarte stricte pot apărea deficite nutriţionale de calciu, vitamina D, vitamina B12, fier, zinc, proteine şi calorii.

Este nevoie deci de echilibru şi moderaţie. Mai mult, nu este nevoie să fii 100 „raw” pentru a te bucura de beneficiile dietei, aşadar, cu toate remuşcările, Adina a fost inspirată în modul în care a urmat dieta. Iar salatele (atât în varianta autohtonă, cât şi în cea exotică), micul dejun de fructe şi cereale şi gustarea de migdale sunt foarte sănătoase, uşor de preparat şi adaptabile oricărui regim. E un pas mic, dar important pentru un stil de viaţă mai sănătos!