O gurmandă în bucătărie - Mazilique
02 Septembrie 2011 11:45
Cristina Mazilu este de când o ştiu o gurmandă şi nu doar într-ale mâncatului. Jurnalist cultural, Cristina nu se va putea decide niciodată la o melodie sau la o carte favorită. Trebuie să le aibă, să le asculte şi să le citească pe toate. Trebuie doar să extrapolezi asta şi la gătit şi vei obţine poveştile pe care le scrie şi pe care le fotografiază de pe blogul Chez Mazilique.
„Întotdeauna mi-a plăcut mâncarea şi am apreciat-o, dar găteam doar foarte rar, pentru că mi se părea că nu am timp pentru asta. Când găteam o făceam pentru prieteni, dar se întâmpla cam de două ori pe an: o dată primăvara şi o dată iarna. Atunci era foarte apreciat momentul, dar nu ştiu dacă pentru că era rar sau pentru că rezultatul era bun”, glumeşte Cristina.
Prin februarie 2009, după ce a cunoscut mai multe persoane foarte pasionate de gătit, a reintrat în bucătărie: „Tot felul de experimente, în general lucruri pe care nu le-am mai făcut şi pe care nu le mai repet. Mă entuziasmează ceva şi după aceea încep să construiesc. De exemplu, dacă găsesc ceva în piaţă sau într-un magazin. De aici porneşte totul”.
Pe vremuri gătea când era în sesiune şi ar fi făcut orice altceva în loc să înveţe. Se apuca de gătit şi asta o liniştea. Acum consideră că prepararea deserturilor este terapeutică. „Deserturile sunt şi frumoase, sunt şi dulci. Dar, dacă ar fi să aleg, n-aş alege ciocolata sau prăjiturile. Tot felurile de mâncare de bază îmi plac. Însă îmi place foarte mult să fac deserturi pentru că, în general, dau mâncarea prietenilor. Pentru că ei se bucură foarte mult de dulciuri, şi pe mine mă bucură să le fac. Gătesc din motive egoiste: să îi văd fericiţi ştiind că eu i-am făcut fericiţi”.
Şi nu glumeşte deloc. De ziua unei prietene, i-a făcut 31 de brioşe, pentru câţi ani împlinea. A fost impresionată mai ales de număr. Cine n-ar vrea să primească un coş elegant cu 31 de cupcakes cu glazură de ciocolată albă şi violete zaharisite?
O scurtă listă cu preferinţe
Cristina doar gustă ce face. Nu păstrează. „Am făcut trei borcane de caramel, am luat o linguriţă, am văzut că e ok şi l-am dat altora”.
N-ar rezista însă niciodată la covrigi, după cum mărturiseşte ea însăşi. „Mi-e întotdeauna poftă când văd covrigi crocanţi, aurii, cu sare grunjoasă peste. Chocolate chip cookies – reţeta din «New York Times» – este minunată şi dă un miros de caramel în toată casa. După ce le-am mâncat, nu am mai putut gusta fursecuri cumpărate din magazin. În rest - mâncare de la biftec tartar la cartofi copţi cu rozmarin. Micul dejun trebuie să fie în aşa fel încât să îţi meargă bine toată ziua. Omlete bine prăjite, suc şi smoothies din fructe proaspete, croissante cu unt, cupcakes, chifle cu scorţişoară şi banană, spanish tortilla, limonadă cu zmeură, Bellini cu şampanie, English fudge”, şi lista Cristinei poate continua cu siguranţă.
La un restaurant al ei se gândeşte tot mai mult, fiind o activitate care i-ar surâde în viitor. „Nu este o noutate. Şi când nu găteam mă imaginam stând într-un restaurant al meu, bând un pahar de vin cu clienţii. Însă gătitul mi-a adus o satisfacţie pe care nu am cunoscut-o până acum: vine din partea celor care mănâncă ce am gătit eu. Am avut reacţii foarte bune şi asta m-a făcut să continui”, povesteşte Cristina.
Colecţia din bucătărie
Bucătăria Cristinei este pe cât de colorată, pe atât de bine echipată.
„Am, ca toate fetele, o pasiune pentru pantofi. Pe acelaşi sistem frivol am dezvoltat şi o pasiune pentru accesoriile de bucătărie: castronele drăguţe şi alte instrumente – linguri, spatule, forme de prăjituri. Când le văd, trebuie să le cumpăr”, mărturiseşte Cristina.
Pervazul geamului este decorat cu multe ghivece de toate dimensiunile etichetate şi pline cu plante aromatice: busuioc, tarhon, mentă, rozmarin. Deasupra blatului de lucru atârnă o colecţie de căni, dintre care una îmbrăcată într-un pulovăr turcoaz. Nici şerveţelele nu sunt de o singură culoare: cu model floral sau într-o singură nuanţă, ele se pot asorta în funcţie de ce a pregătit. Cantitatea ingredientelor nu este nici ea de neglijat. Cristina caută ingrediente speciale pentru reţetele ei favorite în supermarketuri, pieţe şi delicaterii. Brioşele nu vor fi niciodată acoperite cu o singură variantă de glazură, ci poate cu vreo 12.
De altfel, când vine vorba despre ingrediente greu de găsit, Cristina nu renunţă uşor. „La covrigii bavarezi se foloseşte un anumit tip de sare, pe care nu am găsit-o nicăieri. M-am dus la Kaufland, singurul loc unde se găsesc covrigi bavarezi. Şi am întrebat: sarea asta de unde o aveţi? Păi o avem noi. Păi vreau şi eu. Şi până la urmă mi-a dat doamna de acolo sare de la ei”.
La fel a procedat şi când a vrut făină cu agent de creştere pentru brioşe. S-a dus la fabrică şi a cerut vreo 4 kilograme.
Vezi aici reteta pentru briose a lui Mazilique!
„Întotdeauna mi-a plăcut mâncarea şi am apreciat-o, dar găteam doar foarte rar, pentru că mi se părea că nu am timp pentru asta. Când găteam o făceam pentru prieteni, dar se întâmpla cam de două ori pe an: o dată primăvara şi o dată iarna. Atunci era foarte apreciat momentul, dar nu ştiu dacă pentru că era rar sau pentru că rezultatul era bun”, glumeşte Cristina.
Prin februarie 2009, după ce a cunoscut mai multe persoane foarte pasionate de gătit, a reintrat în bucătărie: „Tot felul de experimente, în general lucruri pe care nu le-am mai făcut şi pe care nu le mai repet. Mă entuziasmează ceva şi după aceea încep să construiesc. De exemplu, dacă găsesc ceva în piaţă sau într-un magazin. De aici porneşte totul”.
Pe vremuri gătea când era în sesiune şi ar fi făcut orice altceva în loc să înveţe. Se apuca de gătit şi asta o liniştea. Acum consideră că prepararea deserturilor este terapeutică. „Deserturile sunt şi frumoase, sunt şi dulci. Dar, dacă ar fi să aleg, n-aş alege ciocolata sau prăjiturile. Tot felurile de mâncare de bază îmi plac. Însă îmi place foarte mult să fac deserturi pentru că, în general, dau mâncarea prietenilor. Pentru că ei se bucură foarte mult de dulciuri, şi pe mine mă bucură să le fac. Gătesc din motive egoiste: să îi văd fericiţi ştiind că eu i-am făcut fericiţi”.Şi nu glumeşte deloc. De ziua unei prietene, i-a făcut 31 de brioşe, pentru câţi ani împlinea. A fost impresionată mai ales de număr. Cine n-ar vrea să primească un coş elegant cu 31 de cupcakes cu glazură de ciocolată albă şi violete zaharisite?
O scurtă listă cu preferinţe
Cristina doar gustă ce face. Nu păstrează. „Am făcut trei borcane de caramel, am luat o linguriţă, am văzut că e ok şi l-am dat altora”. N-ar rezista însă niciodată la covrigi, după cum mărturiseşte ea însăşi. „Mi-e întotdeauna poftă când văd covrigi crocanţi, aurii, cu sare grunjoasă peste. Chocolate chip cookies – reţeta din «New York Times» – este minunată şi dă un miros de caramel în toată casa. După ce le-am mâncat, nu am mai putut gusta fursecuri cumpărate din magazin. În rest - mâncare de la biftec tartar la cartofi copţi cu rozmarin. Micul dejun trebuie să fie în aşa fel încât să îţi meargă bine toată ziua. Omlete bine prăjite, suc şi smoothies din fructe proaspete, croissante cu unt, cupcakes, chifle cu scorţişoară şi banană, spanish tortilla, limonadă cu zmeură, Bellini cu şampanie, English fudge”, şi lista Cristinei poate continua cu siguranţă.
La un restaurant al ei se gândeşte tot mai mult, fiind o activitate care i-ar surâde în viitor. „Nu este o noutate. Şi când nu găteam mă imaginam stând într-un restaurant al meu, bând un pahar de vin cu clienţii. Însă gătitul mi-a adus o satisfacţie pe care nu am cunoscut-o până acum: vine din partea celor care mănâncă ce am gătit eu. Am avut reacţii foarte bune şi asta m-a făcut să continui”, povesteşte Cristina.
Colecţia din bucătărie
Bucătăria Cristinei este pe cât de colorată, pe atât de bine echipată.
„Am, ca toate fetele, o pasiune pentru pantofi. Pe acelaşi sistem frivol am dezvoltat şi o pasiune pentru accesoriile de bucătărie: castronele drăguţe şi alte instrumente – linguri, spatule, forme de prăjituri. Când le văd, trebuie să le cumpăr”, mărturiseşte Cristina.
Pervazul geamului este decorat cu multe ghivece de toate dimensiunile etichetate şi pline cu plante aromatice: busuioc, tarhon, mentă, rozmarin. Deasupra blatului de lucru atârnă o colecţie de căni, dintre care una îmbrăcată într-un pulovăr turcoaz. Nici şerveţelele nu sunt de o singură culoare: cu model floral sau într-o singură nuanţă, ele se pot asorta în funcţie de ce a pregătit. Cantitatea ingredientelor nu este nici ea de neglijat. Cristina caută ingrediente speciale pentru reţetele ei favorite în supermarketuri, pieţe şi delicaterii. Brioşele nu vor fi niciodată acoperite cu o singură variantă de glazură, ci poate cu vreo 12.
De altfel, când vine vorba despre ingrediente greu de găsit, Cristina nu renunţă uşor. „La covrigii bavarezi se foloseşte un anumit tip de sare, pe care nu am găsit-o nicăieri. M-am dus la Kaufland, singurul loc unde se găsesc covrigi bavarezi. Şi am întrebat: sarea asta de unde o aveţi? Păi o avem noi. Păi vreau şi eu. Şi până la urmă mi-a dat doamna de acolo sare de la ei”.
La fel a procedat şi când a vrut făină cu agent de creştere pentru brioşe. S-a dus la fabrică şi a cerut vreo 4 kilograme.
Vezi aici reteta pentru briose a lui Mazilique!
Pe aceeşi temă
-
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul] -
Un fursec pe săptămână
Dan a pus în aplicare un proiect prin care şi-a dorit să afle dacă [tot articolul] -
Mai întâi desertul
După ce o cunoşti pe Roxana, vei avea impresia că toţi medicii şi nutriţioniştii ţi-au [tot articolul] -
Gustul se educă
Pulpo a la galega, penne ai funghi porcini, varză cu pancetta şi pomodori secchi, hamburger [tot articolul] -
Condimentat cu umor
Teo are o meserie care presupune să dormi jumătate de zi, să stai degeaba a doua jumătate, iar [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare