Oul - aliment complet
28 Iulie 2011 01:20
TEXT Cristian Mărgărit, consultant în nutriţie şi fitness
Oul există în alimentaţia omului dintotdeauna. Deşi, în general, se consumă interiorul, coaja este comestibilă de asemenea. Cele mai întâlnite sunt ouăle de găină, dar putem găsi în magazine ouă de prepeliţă şi chiar de struţ.
CÂT DE BUNE SUNT OUĂLE?
Printre beneficiile consumului de ouă (în special gălbenuş crud) se numără: prevenirea degenerării maculare şi a cataractei, buna funcţionare a sistemului nervos, creşterea imunităţii (prin conţinutul natural de vitamina D), reducerea inflamaţiilor şi alergiilor, prevenirea cancerului de sân la femei, creşterea sănătăţii părului şi unghiilor, îmbunătăţirea memoriei, buna funcţionare a ficatului (prin conţinutul de colină), prevenirea stress-ului oxidativ, detoxifierea metalelor grele (mercur). Toţi aceşti factori nutritivi se află în gălbenuş. Albuşul, considerat până acum “partea bună” a oului se dovedeşte, de fapt, a fi doar proteina însoţită chiar de o toxină, antivitamina H (avidina). Deficitul de vitamina H (biotina) este asociat consumului de alcool, căderii părului, dermatitei seboreice, diabetului de tip 2. Avidina este inactivată prin prepararea termică, deci evitaţi albuşurile crude. Consumate dimineaţa (în special fierte) ajută la controlul apetitului şi la menţinerea/scăderea greutăţii corporale. Este important ca ouăle să fie fecundate. Astfel ne asigurăm că toate principiile nutritive au fost activate. Extractul de embrion (provenit din oul fecundat) are efecte miraculoase pentru sănătate.
Un alt element în ecuaţie este hrana găinilor: căutaţi ouă de ţară, de la găini crescute în semi-libertate, cu hrană naturală (în special seminţe).
CÂTE PUTEM MÂNCA?
În anii ‘80, conţinutul de colesterol a devenit principala îngrijorare. Între timp, această teorie a fost depăşită şi se consideră sigur (chiar benefic pentru nivelul de colesterol) consumul a 6 ouă pe săptămână. Având în vedere conţinutul mare de grăsimi trebuie redus la minimum consumul de carbohidraţi cu indice glicemic mare (zahăr, cartofi, pâine etc.), cel puţin la aceeaşi masă. Pentru persoanele care fac sport consumul de ouă poate fi mai mare. Bineînţeles, trebuie ţinut cont de contraindicaţii şi de sfatul medicului, ca în orice dietă/program de alimentaţie.
Cum le preparăm?
Ouăle sunt incluse în diverse feluri de mâncare, dar cel mai comod pentru noi este să le fierbem (gălbenuşul e de preferat să rămână moale) sau să le prăjim în grăsime (unt, ulei). Secretul este ca prăjirea să se realizeze la o temperatură scăzută, fără a arde albuşul, care trebuie să îşi păstreze culoarea albă. Este simplu: folosim o cantitate mare de ulei (atinge mai greu temperaturi înalte), ţinem focul la minimum şi mutăm vasul de pe foc atunci când temperatura creşte prea mult (albuşul începe să se ardă). La început, poţi folosi un termometru de bucătărie. Prăjirea în contact direct cu metalul (fie şi protejat de un strat de teflon) duce inevitabil la arderea oului şi la producerea de substanţe toxice.
Oul există în alimentaţia omului dintotdeauna. Deşi, în general, se consumă interiorul, coaja este comestibilă de asemenea. Cele mai întâlnite sunt ouăle de găină, dar putem găsi în magazine ouă de prepeliţă şi chiar de struţ.
CÂT DE BUNE SUNT OUĂLE?
Printre beneficiile consumului de ouă (în special gălbenuş crud) se numără: prevenirea degenerării maculare şi a cataractei, buna funcţionare a sistemului nervos, creşterea imunităţii (prin conţinutul natural de vitamina D), reducerea inflamaţiilor şi alergiilor, prevenirea cancerului de sân la femei, creşterea sănătăţii părului şi unghiilor, îmbunătăţirea memoriei, buna funcţionare a ficatului (prin conţinutul de colină), prevenirea stress-ului oxidativ, detoxifierea metalelor grele (mercur). Toţi aceşti factori nutritivi se află în gălbenuş. Albuşul, considerat până acum “partea bună” a oului se dovedeşte, de fapt, a fi doar proteina însoţită chiar de o toxină, antivitamina H (avidina). Deficitul de vitamina H (biotina) este asociat consumului de alcool, căderii părului, dermatitei seboreice, diabetului de tip 2. Avidina este inactivată prin prepararea termică, deci evitaţi albuşurile crude. Consumate dimineaţa (în special fierte) ajută la controlul apetitului şi la menţinerea/scăderea greutăţii corporale. Este important ca ouăle să fie fecundate. Astfel ne asigurăm că toate principiile nutritive au fost activate. Extractul de embrion (provenit din oul fecundat) are efecte miraculoase pentru sănătate.
Un alt element în ecuaţie este hrana găinilor: căutaţi ouă de ţară, de la găini crescute în semi-libertate, cu hrană naturală (în special seminţe).
CÂTE PUTEM MÂNCA?
În anii ‘80, conţinutul de colesterol a devenit principala îngrijorare. Între timp, această teorie a fost depăşită şi se consideră sigur (chiar benefic pentru nivelul de colesterol) consumul a 6 ouă pe săptămână. Având în vedere conţinutul mare de grăsimi trebuie redus la minimum consumul de carbohidraţi cu indice glicemic mare (zahăr, cartofi, pâine etc.), cel puţin la aceeaşi masă. Pentru persoanele care fac sport consumul de ouă poate fi mai mare. Bineînţeles, trebuie ţinut cont de contraindicaţii şi de sfatul medicului, ca în orice dietă/program de alimentaţie.
Cum le preparăm?
Ouăle sunt incluse în diverse feluri de mâncare, dar cel mai comod pentru noi este să le fierbem (gălbenuşul e de preferat să rămână moale) sau să le prăjim în grăsime (unt, ulei). Secretul este ca prăjirea să se realizeze la o temperatură scăzută, fără a arde albuşul, care trebuie să îşi păstreze culoarea albă. Este simplu: folosim o cantitate mare de ulei (atinge mai greu temperaturi înalte), ţinem focul la minimum şi mutăm vasul de pe foc atunci când temperatura creşte prea mult (albuşul începe să se ardă). La început, poţi folosi un termometru de bucătărie. Prăjirea în contact direct cu metalul (fie şi protejat de un strat de teflon) duce inevitabil la arderea oului şi la producerea de substanţe toxice.
Riscul de îmbolnăvire cu salmonella este, în zilele noastre, minim datorită reglementărilor stricte din industria alimentară. Există şi riscul de alergie la ouă, situaţie în care va trebui să vă asiguraţi necesarul de nutrienţi specifici combinând alte surse. Colina este prezentă, de asemenea, în spanac, seminţe de in, unt, alune, linte.
Pe aceeşi temă
-
Mărarul
Îţi plac preparatele mediteraneene? Înseamnă că îţi place şi mărarul, dar [tot articolul] -
Leurda
Cunoscută şi sub denumirea de „usturoi sălbatic”, leurda este una dintre verdeţurile [tot articolul] -
Spanacul
În caz că nu ai aflat până acum, Popeye avea dreptate că muşchii puternici se [tot articolul] -
Loboda
Primăvara este cel mai indicat anotimp să ţii o cură de detoxifiere. De ce? Pentru că natura a [tot articolul] -
Năsturelul
Declarat de studii recente un superaliment, se pare că năsturelul ar distruge celulele canceroase. [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare