Păşind timid pe “Drumul vinului”

15 Octombrie 2011 08:11
Articol de Ioana Munteanu
Pornind de dimineaţă cu sufletul la gură, grăbită mereu ca să nu întârzii, am plecat cu entuziasm greu de stăpânit pentru a nu pierde ocazia să văd locurile unde vinul prinde viaţă. Pentru că, da, vinul este viu.

Coborând în mijlocul domeniilor de la Tohani, am descoperit, pe lângă rândurile de vie care parcă nu se mai terminau, un foişor unde erau pregătite multe feluri de vinuri pentru degustat.

Dar vinul se naşte din struguri, aşa că nu puteam să nu urcăm mai sus spre vârful dealului, unde ultimii struguri Cabernet aşteptau să fie culeşi. Desfătându-ne cu ciorchini culeşi de mâinile noastre, am ascultat de la specialişti despre cum se culeg strugurii, cum se testează pentru conţinutul de zahăr, cum se obţine clona perfectă (pentru că strugurii de pe domeniile Tohani sunt din viţă nobilă înmulţită pe pământ românesc) şi cum poţi ajunge după un număr de ani de experienţă să cunoşti după gust strugurii din care provine vinul preferat.
Întorcându-ne la foişorul din lemn, am luat o gustare delicioasă (nu înainte de a ne spăla pe mâini – da, în mijlocul viei se găseşte o baie modernă şi curată). Apoi papilele s-au bucurat de explozia aromelor de banane şi ananas ale Chardonnay-ului şi cele de piper, zmeură şi ardei iute ale Shiraz-ului. Am degustat aproape 10 feluri de vinuri proaspete, în plin curs de fermentare şi încă tulburi. S-a întâmplat ca anul acesta să fie vremea caldă şi vara lungă, iar strugurii albi şi cei negri să se coacă simultan, aşa că nici vinul alb nu începuse să se limpezească.
Apropiindu-ne de ora prânzului am gonit spre conacul de la Urlaţi, denumit sugestiv Urlăţeanu, ale cărui crame datează încă din 1922. Aici am degustat Merlot şi Carbernet Sauvignon direct din cramă. După ce am urcat în sala de prezentare a vinurilor, unde am putut să şi achiziţionăm vinurile preferate, am degustat aceleaşi soiuri de la foişor cu diferenţa că cele de aici erau vechi de 2-3 ani. Cum din fiecare loc am plecat cu informaţii noi, cramele de la Urlăţeanu nu putea să fie o excepţie. Aici am aflat că vinul se ţine în butoaie de stejar care nu se folosesc mai mult de 5 ani (în acest timp stejarul îşi pierde esenţa tare şi nu mai poate contribui menţinerea proprietăţilor vinului) şi că întunericul împreună cu liniştea fac minuni în obţinerea vinului de calitate.
Masa de prânz tot aici am savurat-o, iar belşugul a fost la el acasă. Preparate cu specific românesc (zacuscă, salată de ciuperci, rulouri de şuncă cu salată de crudităţi, telemea de vacă şi de oaie, ficăţei, pulpe de pui pe grătar cu cartofi ţărăneşti, plăcintă cu brânză dulce şi stafide) au fost însoţite de vinul care ne-a încântat cel mai mult (cel mai votat a fost Shiraz-ul). După lungi poveşti ne-am grăbit, din nou, paşii spre Azuga unde se obţine minunatul vin spumant Rhein.
 
 Pivniţele sunt supraterane, dar asta nu le face mai puţin răcoroase, vara temperatura menţinându-se la 15 grade, iarna scăzând până la 5 grade Celsius. Aici sticlele de vin spumant se lasă la fermentat în poziţie orizontală. După ce drojdia consumă tot zahărul din sticlă, moare, începând o nouă etapă. Sticlele se agită bine, apoi se pun pe nişte suporţi speciali pentru limpezire. În fiecare zi trebuie rotite cu 1/8 din circumferinţă şi lovite uşor de marginea suportului. Acest procedeu se realizează manual, un om ajungând să schimbe poziţia a 40.000 de sticle în 8 ore. Drojdia se adună în dop, apoi cu un utilaj special se înlocuieşte dopul, iar sticla este gata pentru ambalare.
Vinul spumant Rhein este obţinut prin metode tradiţionale identice cu cele prin care se realizează şampania franţuzească, diferenţa fiind vinul de bază (adică practic soiul de struguri folosiţi). În rest, toată tehnologia şi chiar şi drojdia nobilă folosită sunt aceleaşi.  Aici am aflat şi eu, în sfârşit, răspunsul la o întrebare care m-a măcinat de mult: care e diferenţa dintre vinul spumos şi cel spumant? 

Vinul spumant este carbogazos în urma procesului de fermentaţie proprie, pe când cel spumos capătă dioxid de carbon dintr-o sursă exterioară (la fel ca în obţinerea sifonului).

După degustărea a trei soiuri de vinuri spumante, ne-am retras în sala de mese. Cina a fost la fel de îmbelşugată ca şi prânzul. Ne-am bucurat de sufleul de conopidă, de friptura de vită şi păstravul la grătar alături de cartofi copţi cu verdeaţă, iar desertul a fost preferatul tuturor: papanaşi braşoveni şi clătite cu dulceaţă de afine. Mâncarea a fost însoţită de vin roşu pentru cei care au consumat vită, iar cel alb s-a alăturat păstrăvului. Vinul spumant a înnobilat desertul nemaipomenit.

Acest traseu se poate parcurge de oricine, si are priza si printre străini. Este un loc ideal pentru team-building sau pentru excursiile cu prietenii. De ce? Pentru că te poţi relaxa, poţi învăţa lucruri inedite şi să te simţi ca un rege la festinurile organizate.

 



 
 
Etichete: blog, drumul vinului, good food lifestyle, vin
 

Pe aceeşi temă

 

Adauga comentariu

Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.
Logare | Inregistrare
 
...sau utilizand contul tau de facebook