Portocale şi halloumi
12 Aprilie 2011 01:45
În Cipru, soarele arde chiar şi în luna martie, iar roşiile au gustul pe care ale noastre îl capătă de-abia în iulie-august. Deci n-ai de ales: trebuie să foloseşti cremă de protecţie, să rezervi mult timp pentru mese şi să uiţi complet de întoarcerea acasă, într-un Bucureşti gri şi rece.
Cea mai puternică amintire din ultima vacanţă nu e legată de plaje întinse, taverne zgomotoase, picioare roz de flamingo sau moschei din secolul al XVI-lea, ci de o piaţă în aer liber, unde anghinarele erau mari cât o căpăţână de varză, ridichile – cât o portocală, iar legătura de verdeaţă – cât un buchet de flori. De aici am cumpărat măsline amărui şi puţin sărate, cum n-am găsit niciodată în magazinele din România, chifle cu brânză, stafide şi verdeaţă (pe care visez să le mănânc în fiecare zi, la micul dejun, cel puţin doi ani de-acum încolo) şi portocale cu aroma copilăriei, pe care n-o mai regăsesc de mult în coşul cu fructe de acasă. Dar, ca să ai amintiri gustoase din partea locului, trebuie să faci un mic efort. Chiar dacă e foarte la îndemână să-ţi începi ziua cu un „english breakfast”, să iei o pauză de cafea la Starbucks şi să-ţi potoleşti foamea, după o zi întreagă de vizitat, cu o friptură groasă de la „American Steak House”, dacă vei da la o parte palmierii, marea şi nisipul, ai putea să te opreşti pe faleza din Larnaca, în faţa McDonald’s-ului cu două etaje, şi să te întrebi: „De ce-a trebuit să iau avionul până aici?!”
Hello sau bună ziua
Ciprul a fost mult timp sub ocupaţie britanică, deci dacă ştii engleză, nu ai cum să nu te descurci în partea de sud – până şi indicatoarele sunt bilingve. În plus, oraşele turistice sunt pline de imigranţi români care lucrează în restaurante şi hoteluri, aşa că vei auzi frecvent „bună ziua” şi recomandări de genul: „Păi, avem şi suc de rodie!”. Pentru o experienţă multiculturală compactată într-un timp scurt, vizitează Nicosia, „ultima capitală divizată”. Partea de sud arată ca mai toate oraşele vest-europene moderne, în timp ce zona veche din nord are străzi înguste, case joase din chirpici, Renaulturi antice, o moschee din secolul al XIV-lea, un minibazar şi un fost caravanserai. Iar cele două părţi sunt
despărţite doar de câteva zeci de metri şi de un punct de trecere, unde ţi se verifică paşaportul.
Amintiri gustoase
În Cipru, la micul dejun se mănâncă halloumi (brânza tradiţională din lapte de oaie şi de capră, aromată cu frunze de mentă), roşii, măsline şi pâine proaspătă (orice brutărie vinde cel puţin 3-4 tipuri de pâine). La prânz, o alegere bună sunt tavernele care servesc kebab, souvlaki (frigărui) şi sheftalia (varianta locală a micilor noştri). Carnea vine îndesată într-o pitta caldă şi acoperită de multe bucăţi de roşii, castraveţi şi ceapă. Tot ce-ţi rămâne de făcut e să storci deasupra jumătate de lămâie şi s-o acompaniezi cu o carafă din vinul casei.
Seara e momentul când şi localnicii iau masa în oraş, ca atare multe restaurante (mai ales cele care sevesc meze) sunt deschise doar pentru cină. „Meze” este experienţa pentru care ai vrea să mergi în Cipru în fiecare weekend, împreună cu mulţi prieteni.
De altfel, nici nu se poate comanda pentru mai puţin de două persoane, iar distracţia se înteţeşte de la 22.00 în sus, când trebuie să strigi sau să-l înghionteşti pe cel de lângă tine ca să ajungi la farfuria cu inele de calamar din celălalt colţ al mesei. Mezele sunt gustări care se aduc la masă una după alta, aşa că trebuie să fii foarte cumpătat sau să nu fi mâncat nimic de două zile, ca să poţi să le încerci pe toate (pot fi chiar 30 la număr): de la măsline, halloumi la grătar, tzatziki, tahini (pastă de susan acrişoară), cârnăciori condimentaţi, la porc în sos de vin şi coriandru, chifteluţe de dovlecel şi de carne de vită, verdeţuri în sos de smântână, kleftiko (miel copt). „Fish meze” include mai multe tipuri de peşte decât ai văzut vreodată pe aceeaşi masă, plus creveţi, caracatiţă şi calamar. Cât despre desert – mai bine îl amâni pentru a doua zi. Majoritatea dulciurilor sunt prăjite, apoi scăldate în sirop de zahăr.
Informaţii utile
l Blue Air are zbor direct spre Larnaca.
l Ca să te deplasezi dintr-un oraş în altul, poţi lua autobuzul (biletul costă
5 euro), taxiul sau o maşină închiriată. Atenţie însă: se circulă pe stânga.
l Multe restaurante sunt deschise doar seara, pentru cină.
l Dacă prinzi weekendul în Larnaca, nu rata piaţa în aer liber de sâmbătă dimineaţa.
Mâncăruri tradiţionale
Afelia – carne de porc, gătită în sos de vin şi coriandru
Koupepia – sarmale
în foi de viţă, cu orez şi carne, similare celor româneşti
Kolokoti – plăcinte nu foarte dulci, umplute cu dovleac, grâu zdrobit şi stafide; se servesc ca gustare, între mese;
le găseşti în patiserii şi cafenele
Kleftiko – miel copt în cuptor tradiţional, de lut, aromat cu frunze de dafin
Loukanika – cârnaţi înmuiaţi în vin şi apoi afumaţi
Stifado – probabil cel mai cunoscut preparat cipriot; este o tocăniţă din carne de vită, cu vin, condimente (obligatoriu scorţişoară) şi multă ceapă
Talatouri – varianta locală de tzatziki, făcută din iaurt scurs, castravete, mentă şi usturoi
Cea mai puternică amintire din ultima vacanţă nu e legată de plaje întinse, taverne zgomotoase, picioare roz de flamingo sau moschei din secolul al XVI-lea, ci de o piaţă în aer liber, unde anghinarele erau mari cât o căpăţână de varză, ridichile – cât o portocală, iar legătura de verdeaţă – cât un buchet de flori. De aici am cumpărat măsline amărui şi puţin sărate, cum n-am găsit niciodată în magazinele din România, chifle cu brânză, stafide şi verdeaţă (pe care visez să le mănânc în fiecare zi, la micul dejun, cel puţin doi ani de-acum încolo) şi portocale cu aroma copilăriei, pe care n-o mai regăsesc de mult în coşul cu fructe de acasă. Dar, ca să ai amintiri gustoase din partea locului, trebuie să faci un mic efort. Chiar dacă e foarte la îndemână să-ţi începi ziua cu un „english breakfast”, să iei o pauză de cafea la Starbucks şi să-ţi potoleşti foamea, după o zi întreagă de vizitat, cu o friptură groasă de la „American Steak House”, dacă vei da la o parte palmierii, marea şi nisipul, ai putea să te opreşti pe faleza din Larnaca, în faţa McDonald’s-ului cu două etaje, şi să te întrebi: „De ce-a trebuit să iau avionul până aici?!”
Hello sau bună ziua
Ciprul a fost mult timp sub ocupaţie britanică, deci dacă ştii engleză, nu ai cum să nu te descurci în partea de sud – până şi indicatoarele sunt bilingve. În plus, oraşele turistice sunt pline de imigranţi români care lucrează în restaurante şi hoteluri, aşa că vei auzi frecvent „bună ziua” şi recomandări de genul: „Păi, avem şi suc de rodie!”. Pentru o experienţă multiculturală compactată într-un timp scurt, vizitează Nicosia, „ultima capitală divizată”. Partea de sud arată ca mai toate oraşele vest-europene moderne, în timp ce zona veche din nord are străzi înguste, case joase din chirpici, Renaulturi antice, o moschee din secolul al XIV-lea, un minibazar şi un fost caravanserai. Iar cele două părţi sunt
despărţite doar de câteva zeci de metri şi de un punct de trecere, unde ţi se verifică paşaportul.
Amintiri gustoase
În Cipru, la micul dejun se mănâncă halloumi (brânza tradiţională din lapte de oaie şi de capră, aromată cu frunze de mentă), roşii, măsline şi pâine proaspătă (orice brutărie vinde cel puţin 3-4 tipuri de pâine). La prânz, o alegere bună sunt tavernele care servesc kebab, souvlaki (frigărui) şi sheftalia (varianta locală a micilor noştri). Carnea vine îndesată într-o pitta caldă şi acoperită de multe bucăţi de roşii, castraveţi şi ceapă. Tot ce-ţi rămâne de făcut e să storci deasupra jumătate de lămâie şi s-o acompaniezi cu o carafă din vinul casei.
Seara e momentul când şi localnicii iau masa în oraş, ca atare multe restaurante (mai ales cele care sevesc meze) sunt deschise doar pentru cină. „Meze” este experienţa pentru care ai vrea să mergi în Cipru în fiecare weekend, împreună cu mulţi prieteni.
De altfel, nici nu se poate comanda pentru mai puţin de două persoane, iar distracţia se înteţeşte de la 22.00 în sus, când trebuie să strigi sau să-l înghionteşti pe cel de lângă tine ca să ajungi la farfuria cu inele de calamar din celălalt colţ al mesei. Mezele sunt gustări care se aduc la masă una după alta, aşa că trebuie să fii foarte cumpătat sau să nu fi mâncat nimic de două zile, ca să poţi să le încerci pe toate (pot fi chiar 30 la număr): de la măsline, halloumi la grătar, tzatziki, tahini (pastă de susan acrişoară), cârnăciori condimentaţi, la porc în sos de vin şi coriandru, chifteluţe de dovlecel şi de carne de vită, verdeţuri în sos de smântână, kleftiko (miel copt). „Fish meze” include mai multe tipuri de peşte decât ai văzut vreodată pe aceeaşi masă, plus creveţi, caracatiţă şi calamar. Cât despre desert – mai bine îl amâni pentru a doua zi. Majoritatea dulciurilor sunt prăjite, apoi scăldate în sirop de zahăr.
Informaţii utile
l Blue Air are zbor direct spre Larnaca.
l Ca să te deplasezi dintr-un oraş în altul, poţi lua autobuzul (biletul costă
5 euro), taxiul sau o maşină închiriată. Atenţie însă: se circulă pe stânga.
l Multe restaurante sunt deschise doar seara, pentru cină.
l Dacă prinzi weekendul în Larnaca, nu rata piaţa în aer liber de sâmbătă dimineaţa.
Mâncăruri tradiţionale
Afelia – carne de porc, gătită în sos de vin şi coriandru
Koupepia – sarmale
în foi de viţă, cu orez şi carne, similare celor româneşti
Kolokoti – plăcinte nu foarte dulci, umplute cu dovleac, grâu zdrobit şi stafide; se servesc ca gustare, între mese;
le găseşti în patiserii şi cafenele
Kleftiko – miel copt în cuptor tradiţional, de lut, aromat cu frunze de dafin
Loukanika – cârnaţi înmuiaţi în vin şi apoi afumaţi
Stifado – probabil cel mai cunoscut preparat cipriot; este o tocăniţă din carne de vită, cu vin, condimente (obligatoriu scorţişoară) şi multă ceapă
Talatouri – varianta locală de tzatziki, făcută din iaurt scurs, castravete, mentă şi usturoi
Etichete:
Cipru, vacante gourmet
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare