Postcard din Paros
23 August 2011 14:55
Am plecat spre Paros cu gândul că vom mânca numai salată. Ne-am întors cu kilograme în plus şi cu amintirea celui mai fraged cotlet de porc de pe faţa planetei.
Despre Paros nu ştiam mai nimic la vremea aceea. Fusesem cu câţiva ani în urmă la Atena într-o călătorie de afaceri, mâncasem bine la restaurante de hoteluri apretate şi-mi imaginam că zece zile petrecute pe o insulă în mijlocul Mării Egee nu aveau cum să fie prea diferite. Până la urmă, era tot Grecia, nimic deosebit, nu? Ei bine, nu. Căci lecţia călătorului gurmand avea să fie uluitoare, iar amintirea munţilor de creveţi, a sfârâitoarei bucăţi de brânză prăjită şi a desăvârşitului cotlet de porc avea să mă urmărească multă vreme.
Ce face din Paros o destinaţie specială este faptul că nu concurează cu mult mai turisticele şi flamboaiantele Santorini sau Mykonos, aflate în acelaşi arhipelag. În Paros vin mai cu seamă baştinaşii. În fiecare weekend, feriboturile din Atena descind în portul din Parikia, capitala insulei, intesate de turişti greci, fugiţi de-acasă la relaxare şi bere rece. Tocmai de-aceea, mâncarea e excelentă peste tot. Nu o să ai parte în Paros de acele “ţepe” tursitice – localuri scumpe cu mâncare proastă.
Nu ştiu dacă ospitalitatea grecească e la fel de proverbială precum cea românească, dar cu siguranţă ar merita să fie. În orice local de pe insulă, chelnerii (mulţi dintre ei români) te întâmpină cu o sticlă de apă rece (o idee bună, având în vedere că în sezon sunt peste 40° C la umbră), iar desertul este întotdeauna din partea casei – pepene roşu sau checuri spongioase, însiropate cu miere.
Meniul - divers şi surprinzător
Nu ştiu despre tine, dar partea mea preferată sunt antreurile. Iar în Grecia ai de unde alege. Noi am început aproape fiecare masă, fie ea prânz sau cină, cu o porţie de saganaki (o brânză specială făcută pane şi stropită din belşug cu zeamă de lămâie), caracatiţă murată sau prăjită, măsline kalamata şi tzatziki.
Mergând mai departe, surpriza cea mare e lipsa salatelor din meniurile restaurantelor tradiţionale. În afară de salata grecească (în diversele ei forme şi denumiri), n-am găsit cât e Parosul de mare decât o salată de ştevie opărită, ceva, cum sa spun… greţos. În schimb, fructele de mare, peştele, porcul, mielul – sunt minunate. Totul e aşa de proaspăt, încât îţi vine să verifici într-una cu furculiţa în farfurie, să nu care cumva să mişte ceva. Daca îţi plac creveţii, Paros va e raiul pe pământ: pentru doar 8 euro, primeşti o farfurie mare, cu moţ, de creveţi grăsuţi – pane, pe grătar, în sos... cum vrei tu. Şi dacă mai ştii cartoanele soioase cu hamsii de pe faleza Mării Negre, află că în Paros o să găseşti ceva asemănător, doar că nu-s cartoane, ci farfurii albe; şi nu-s hamsii, ci sardine proaspete.
Surprinzător este că peştele, desi, realmente, pe toate drumurile (poţi să-l prinzi singur cu mâna din apă, zău!) nu e chiar cel mai ieftin lucru din meniu. Pentru un red snapper la două farfurii, poţi să plăteşti chiar şi 50 de euro. În schimb, porcul e ieftin, cinstit şi foarte bun. Vine cu cartofi prăjiţi şi felii de lămâie.
Dacă te aventurezi spre inima insulei, în oraşul-cetate Lefkes, nu rata rotiseriile locale, unde se învârt în ţepuşe strălucitoare cărnuri de diverse soiuri şi specialităţi precum intestinele de miel.
Mănâncă măcar o dată tradiţionalele moussaka şi pastitio. Opreşte-te la locanţele stil gheretă pentru autenticele gyros şi souvlaki.
Iar dacă ajungi în miezul oraşului-port Parikia, la terasa de sub platani, comandă-ţi un burger grecesc şi nu te mira când primeşti o chiftea din 400g de carne, fără chiflă, dar cu diverse toppinguri, de la sos roşu-iute la brânză topită.
Savurează deserturile greceşti
Dacă eşti la dietă, ţine-te departe de cofetăriile care îţi ies în cale la tot pasul. Prăjiturile greceşti sunt mieroase, ciocolătoase - ce mai, invenţia diavolului! Încearcă “uşurelul” iaurt grecesc (10000% grăsime!), cu nuci şi miere. Desertul parosian tradiţional, pe care îl găseşti negreşit în centrul oraşului Naoussa, constă în mici gogoşele prăjite în baie de ulei, peste care se toarnă miere, scorţişoară şi îngheţată. Nu în ultimul rând, te invit să guşti supradimensionatele croissante greceşti (niste cornuri cât antebraţul, pe care o tanti cu halat şi batic alb ţi le secţionează în faţă şi ţi le umple cu marmeladă de piersici sau, dacă preferi, cu “tsiiiiz or ham” (în traducere liberă, brânză sau şuncă) şi clătitele cât roata carului, umplute cu tot ce-ai pune de regulă pe o pizza.
Înainte să pleci înapoi spre casă, cumpără-ţi de la tarabă o piersică mare cu puf, muşcă din ea cât să-ţi curgă zeama dulce până-n sân şi aminteşte-ţi cum era când fructele aveau gust.
Ah, câte ar mai fi de povestit despre Paros! Dar mai bine te las să-l descoperi singur. Un singur lucru te mai rog: întors în România, nu te urca pe cântar decât după ce te-ai dres o săptămână cu salată şi ceai detox. Pentru că viaţa bună se cunoaşte, iar traiul grecesc tihnit se ia mai ceva ca varicela.
Cum ajungi: Cu avionul via Atena (cca trei ore cu escală cu tot), sau cu maşina pe ruta Giurgiu – Russe – Sofia – Salonic – Pireu, apoi cu feribotul (cca două zile).
Unde stai: cash – la una din multele pensiuni din Naoussa; credit – la unul din resorturile de cinci stele de pe plajă.
Ce trebuie să ştii: Insula e mare, aşa că dacă nu ai venit cu maşina proprie, închiriază una. Nu-ţi lua multe haine - peste tot sunt curăţătorii, iar preţurile sunt mai mult decât decente. Încearcă în fiecare zi o altă plajă, relieful e diferit şi spectaculos. Nu rata plaja Santa Maria – comandă-ţi un mojito rece şi o salată de fructe, iar la prânz mănâncă la taverna TO ∆IXTY. Ţine întotdeauna cash la tine, în multe locuri nu se poate plăti cu cardul. Şezlongurile de pe plajele amenajate se plătesc o singură dată – poţi pleca şi reveni de mai multe ori de pe plajă în cursul unei zile, şezlongul va fi tot al tău. Bea numai cafea grecească si bere Mythos. Seara fă-ţi de cap în portul Naoussa la Big Blue – orice cocktail costa 10 euro, iar în loc de meniu, primeşti o băutură creată special pentru tine de un barman priceput. Dedică-ţi o zi pentru a vizita oraşul-cetate Lefkes. Dă fuguţa cu barca pe insulele Anteparos şi Naxos.
Despre Paros nu ştiam mai nimic la vremea aceea. Fusesem cu câţiva ani în urmă la Atena într-o călătorie de afaceri, mâncasem bine la restaurante de hoteluri apretate şi-mi imaginam că zece zile petrecute pe o insulă în mijlocul Mării Egee nu aveau cum să fie prea diferite. Până la urmă, era tot Grecia, nimic deosebit, nu? Ei bine, nu. Căci lecţia călătorului gurmand avea să fie uluitoare, iar amintirea munţilor de creveţi, a sfârâitoarei bucăţi de brânză prăjită şi a desăvârşitului cotlet de porc avea să mă urmărească multă vreme.
Ce face din Paros o destinaţie specială este faptul că nu concurează cu mult mai turisticele şi flamboaiantele Santorini sau Mykonos, aflate în acelaşi arhipelag. În Paros vin mai cu seamă baştinaşii. În fiecare weekend, feriboturile din Atena descind în portul din Parikia, capitala insulei, intesate de turişti greci, fugiţi de-acasă la relaxare şi bere rece. Tocmai de-aceea, mâncarea e excelentă peste tot. Nu o să ai parte în Paros de acele “ţepe” tursitice – localuri scumpe cu mâncare proastă.
Nu ştiu dacă ospitalitatea grecească e la fel de proverbială precum cea românească, dar cu siguranţă ar merita să fie. În orice local de pe insulă, chelnerii (mulţi dintre ei români) te întâmpină cu o sticlă de apă rece (o idee bună, având în vedere că în sezon sunt peste 40° C la umbră), iar desertul este întotdeauna din partea casei – pepene roşu sau checuri spongioase, însiropate cu miere.
Meniul - divers şi surprinzător
Nu ştiu despre tine, dar partea mea preferată sunt antreurile. Iar în Grecia ai de unde alege. Noi am început aproape fiecare masă, fie ea prânz sau cină, cu o porţie de saganaki (o brânză specială făcută pane şi stropită din belşug cu zeamă de lămâie), caracatiţă murată sau prăjită, măsline kalamata şi tzatziki.
Mergând mai departe, surpriza cea mare e lipsa salatelor din meniurile restaurantelor tradiţionale. În afară de salata grecească (în diversele ei forme şi denumiri), n-am găsit cât e Parosul de mare decât o salată de ştevie opărită, ceva, cum sa spun… greţos. În schimb, fructele de mare, peştele, porcul, mielul – sunt minunate. Totul e aşa de proaspăt, încât îţi vine să verifici într-una cu furculiţa în farfurie, să nu care cumva să mişte ceva. Daca îţi plac creveţii, Paros va e raiul pe pământ: pentru doar 8 euro, primeşti o farfurie mare, cu moţ, de creveţi grăsuţi – pane, pe grătar, în sos... cum vrei tu. Şi dacă mai ştii cartoanele soioase cu hamsii de pe faleza Mării Negre, află că în Paros o să găseşti ceva asemănător, doar că nu-s cartoane, ci farfurii albe; şi nu-s hamsii, ci sardine proaspete.
Surprinzător este că peştele, desi, realmente, pe toate drumurile (poţi să-l prinzi singur cu mâna din apă, zău!) nu e chiar cel mai ieftin lucru din meniu. Pentru un red snapper la două farfurii, poţi să plăteşti chiar şi 50 de euro. În schimb, porcul e ieftin, cinstit şi foarte bun. Vine cu cartofi prăjiţi şi felii de lămâie.
Dacă te aventurezi spre inima insulei, în oraşul-cetate Lefkes, nu rata rotiseriile locale, unde se învârt în ţepuşe strălucitoare cărnuri de diverse soiuri şi specialităţi precum intestinele de miel.
Mănâncă măcar o dată tradiţionalele moussaka şi pastitio. Opreşte-te la locanţele stil gheretă pentru autenticele gyros şi souvlaki.
Iar dacă ajungi în miezul oraşului-port Parikia, la terasa de sub platani, comandă-ţi un burger grecesc şi nu te mira când primeşti o chiftea din 400g de carne, fără chiflă, dar cu diverse toppinguri, de la sos roşu-iute la brânză topită.
Savurează deserturile greceşti
Dacă eşti la dietă, ţine-te departe de cofetăriile care îţi ies în cale la tot pasul. Prăjiturile greceşti sunt mieroase, ciocolătoase - ce mai, invenţia diavolului! Încearcă “uşurelul” iaurt grecesc (10000% grăsime!), cu nuci şi miere. Desertul parosian tradiţional, pe care îl găseşti negreşit în centrul oraşului Naoussa, constă în mici gogoşele prăjite în baie de ulei, peste care se toarnă miere, scorţişoară şi îngheţată. Nu în ultimul rând, te invit să guşti supradimensionatele croissante greceşti (niste cornuri cât antebraţul, pe care o tanti cu halat şi batic alb ţi le secţionează în faţă şi ţi le umple cu marmeladă de piersici sau, dacă preferi, cu “tsiiiiz or ham” (în traducere liberă, brânză sau şuncă) şi clătitele cât roata carului, umplute cu tot ce-ai pune de regulă pe o pizza.
Înainte să pleci înapoi spre casă, cumpără-ţi de la tarabă o piersică mare cu puf, muşcă din ea cât să-ţi curgă zeama dulce până-n sân şi aminteşte-ţi cum era când fructele aveau gust.
Ah, câte ar mai fi de povestit despre Paros! Dar mai bine te las să-l descoperi singur. Un singur lucru te mai rog: întors în România, nu te urca pe cântar decât după ce te-ai dres o săptămână cu salată şi ceai detox. Pentru că viaţa bună se cunoaşte, iar traiul grecesc tihnit se ia mai ceva ca varicela.
Cum ajungi: Cu avionul via Atena (cca trei ore cu escală cu tot), sau cu maşina pe ruta Giurgiu – Russe – Sofia – Salonic – Pireu, apoi cu feribotul (cca două zile).
Unde stai: cash – la una din multele pensiuni din Naoussa; credit – la unul din resorturile de cinci stele de pe plajă.
Ce trebuie să ştii: Insula e mare, aşa că dacă nu ai venit cu maşina proprie, închiriază una. Nu-ţi lua multe haine - peste tot sunt curăţătorii, iar preţurile sunt mai mult decât decente. Încearcă în fiecare zi o altă plajă, relieful e diferit şi spectaculos. Nu rata plaja Santa Maria – comandă-ţi un mojito rece şi o salată de fructe, iar la prânz mănâncă la taverna TO ∆IXTY. Ţine întotdeauna cash la tine, în multe locuri nu se poate plăti cu cardul. Şezlongurile de pe plajele amenajate se plătesc o singură dată – poţi pleca şi reveni de mai multe ori de pe plajă în cursul unei zile, şezlongul va fi tot al tău. Bea numai cafea grecească si bere Mythos. Seara fă-ţi de cap în portul Naoussa la Big Blue – orice cocktail costa 10 euro, iar în loc de meniu, primeşti o băutură creată special pentru tine de un barman priceput. Dedică-ţi o zi pentru a vizita oraşul-cetate Lefkes. Dă fuguţa cu barca pe insulele Anteparos şi Naxos.
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare