Postcard din Kuala Lumpur

06 Februarie 2012 10:48
Articol de Elena David

Dacă există o obsesie colectivă în Kuala Lumpur, aceasta este, cu siguranţă, mâncarea, aşa că acest oraş vibrant mi s-a părut o alegere perfectă pentru o excursie gourmet.

 

Toată lumea, localnici şI turişti deopotrivă, pare prinsă în aceasta vâltoare de experienţe culinare. Străzi întregi pline de terase şI restaurante, vânzători ambulanţI care îţi oferă de toate, de la orez prăjit la fructe exotice – e imposibil să nu fii cuprins de frenezia generală când vine vorba de mâncare.

Am ţinut morţiş ca prima mea masă în Kuala Lumpur să fie nasi lemak, felul de mâncare naţional al Malaysiei. În traducere liberă „orez gras”, acest nasi lemak are la bază orez înmuiat în lapte de cocos, condimentat cu ghimbir, lemongrass şi frunze pandan, şi apoi fiert în aburi. Este servit în frunze de banan, alături de felii de castraveţi, ou fiert, alune, pui sau vită şi sambal (sosul iute al Malaysiei). Fiind o mâncare atât de populară, îl găseşti peste tot, în restaurante de fiţe, în foodcourt- urile aglomerate ale mallurilor şi, bineînţeles, la nenumăraţii vânzători ambulanţi. Eu l-am luat de la un moşneag care-l prepara artistic pe taraba sa de pe un trotuar aglomerat, şI mi-a plăcut la nebunie fiecare îmbucătură, atât de plină de arome şi texturi diferite.

 

O stradă plină de comori culinare

Am ales (strategic) un hotel fix lângă strada „cu mâncare” Jalan Alor – plină de la un capăt la altul de fel de fel de restaurante şi tarabe, numai bine cât să apuci să guşti din toate fără să cauţi prea tare. Nici nu am lăsat bine bagajele la hotel, că am plecat în explorarea acestei străzi pline de comori culinare. Ca un „gurmand rafinat” ce sunt, am început masa cu fructe – şi când zic fructe, vreau să zic durian. În sfârşit, am gustat din acest fruct legendar. Credeam că ştiu la ce să mă aştept: miros mai puţin plăcut, dar un gust care să compenseze mirosul. N-a fost chiar aşa. În primul rând mirosea atât de urât în jurul tarabelor care-l vindeau, încât îţi trecea toată pofta de mâncare; în al doilea – gustul iniţial e de ceapă prăjită, stricată, deşi e drept că după această primă impresie devine mai tolerabil – poate chiar gustos, dacă ai destulă răbdare. După această încercare semieş uată, m-am aşezat la una dintre zecile de terase de pe trotuar şi m-am apucat de treabă. Am răsfoit meniul plin de poze (ceea ce te ajută să şi pricepi ceva din el) şi m-am sfătuit cu chelnerul foarte prietenos. Astfel, am început ospăţul cu o porţie de laksa – supa tradiţională a Malaysiei – cu lapte de cocos, pui, creveţi, tofu şi germeni de fasole, dar şi cu o porţie de prawn pee – o supă extrem de aromată şi absolut delicioasă, cu creveţi uriaşi, ou şi tăiţei. Mai departe au ajuns pe masă melci japonezi cu sos iute, coaste de porc marinate în sos dulce-acrişor şi peşte pe grătar, învelit în frunze de banan şi servit cu un sos acrişor şi picant. Dar cel mai mult mi-a plăcut omleta cu stridii – probabil cea mai bună omletă pe care am mâncat-o vreodată, extrem de crocantă şi deloc grasă – tare aş vrea să-i ştiu secretul.

 

Vizită la un templu hindus

În ziua următoare, am pornit în explorarea Batu Caves – unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj hinduse. La intrare te întâmpină impresionanta statuie a lui Murugan, zeul războiului şi al victoriei, precum şi un şir

interminabil de trepte. E lung urcuşul, dar măcar nu eşti singur – îţi ţin companie o sumedenie de maimuţe. Poţi să cumperi de jos o pungă de alune şi să te împrieteneşti mai bine cu aceşti simpatici companioni de drum. Ajunsă sus, am intrat în complexul de peşteri vechi de câteva mii de ani, care dau numele locului, transformate în temple hinduse.

Am încheiat vizita răsplătindu-mă cu o îngheţată inedită: o combinaţie curajoasă de orez fiert, papaya şI durian (variantă în care infamul fruct mi s-a părut de-a dreptul fantastic).

 

Cum îţi faci supa preferată

Una dintre experienţele mele culinare preferate din Kuala Lumpur a fost aşa-numitul „steamboat buffet”. Ţi se pune în faţă un arzător pe care bolboroseşte o oală cu două compartimente: în unul ai supă de pui şi în celălalt – tom yam. Pe lângă asta, ai la dispoziţie boluri mici cu nenumărate ingrediente: vită, pui, creveţi, chifteluţe de peşte, ouă, o sumedenie de verdeţuri, dar şi tăiţei de toate felurile – de la cei mai subţiri şi delicaţi, făcuţi din orez, la cei mai dolofani, din grâu.

În acest fel, ai ocazia să-ţI construieşti singur supa perfectă, după cum te taie capul. După ce ţi-ai definitivat creaţia şI ai asezonat-o după plac cu sos de soia, de peşte sau de ardei iute, o poţi servi simplă, ca atare, sau, aşa cum fac localnicii, turnată peste un bol extra-generos de orez. Deşi am petrecut doar câteva zile aici, Kuala Lumpur s-a dovedit a fi un oraş care mi-a mers drept la inimă, agitat şi gurmand, aglomerat şi extrem de viu. Sper să revin cât de curând pentru o porţie dublă.

 

Tips & Tricks

 

 

  • Air Asia zboară pe rutele Paris-Kuala Lumpur şI Londra-Kuala Lumpur în fiecare zi, la preţuri foarte avantajoase. Abonează-te la newsletterul lor pentru a afla primul de promoţiile oferite.
  • Taxiul e foarte ieftin în Kuala Lumpur, iar reţeaua de transport în comun este impecabilă, aşa că poţi explora oraşul în voie.
  • Pentru a face cel mai bine cunoştinţă cu bucătăria Malay, mergi într-un tur culinar organizat de FoudTourMalaisya – ghizi prietenoşi şi cunoscători ai deliciilor culinare locale te vor plimba în cinci ore pe la cele mai populare restaurante şi standuri din oraş şi îţi vor arăta cum să te bucuri de mâncare ca un localnic.
  • Nu rata turnurile Petronas şi Batu Caves şi la sfârşitul unei zile pline, mergi neapărat la un salon de masaj pentru o porţie de relaxare.

 

*Text apărut în ediţia tipărită a revistei Good Food din luna iulie-august 2011

 


 
 
Etichete: Kuala Lumpur, turism, turism culinar
 

Pe aceeşi temă

 

Adauga comentariu

Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.
Logare | Inregistrare
 
...sau utilizand contul tau de facebook