Poveşti Româneşti: Dulceţuri şi alte zaharicale

04 Aprilie 2011 02:27

Articol de Ioana Hodoiu

Elena Suciu face dulceaţă şi gemuri, peltea şi sirop de păpădie... Le fierbe pe toate într-o bucătărioară mică din localitatea Criţ, judeţul Braşov, apoi le duce la târguri slow food din ţară şi din străinătate. O găsiţi în fiecare weekend la Târgul Ţăranului, vizavi de piaţa de flori George Coşbuc.

Mama făcea dulceaţă de când mă ştiu... Zicea că nu se poate să-ţi intre un om în casă şi să nu-l serveşti cu o dulceaţă. Apoi am făcut o pensiune şi am umplut cămara cu gemuri de fructe de pădure pentru oaspeţi.

Acum câţiva ani a venit şi a stat la noi Carlo Petrini, preşedintele organizaţiei Slow Food din Italia. Nu ştiam cine este. Pe vremea aceea îmi plăcea să fac gem de măceşe şi l-am servit şi pe domnul Petrini. A mâncat cu brânză de capră făcută de soţul meu şi i-a plăcut la nebunie. Ne-a zis că trebuie să ieşim cu dulceţurile astea din sat, că nu putem să ne oprim doar la câteva borcane. Şi aşa am ajuns la un târg slow food în Italia, unde am avut un succes enorm. Şi asta a fost. De-atunci nu m-am mai oprit din fiert dulceaţă.

Până de curând fierbeam şi pe sobă, şi pe aragaz, în toate oalele pe care le aveam, dar dura foarte mult şi le ţineam mult timp ocupate pentru că trebuie să stea peste noapte cu zahăr.

Apoi, a doua zi, fierbeam vreo patru cinci ore la ele.

Ultima dată am făcut gem în ceaunul în care face soţul meu urdă. Am zis să încerc; e mult mai mare decât oalele mele... pot să fac deodată 60-70 kg. I-am spus soţului: după ce termini cu urda încerc şi eu să fac gemul în ceaunul ăla. Când am pus la fiert, am făcut focul mare, dar nu foarte aproape de ceaun şi mai mult de două ore nu mi-a luat, deşi am fiert vreo 25kg de rubarbă cu zahăr cu tot. De atunci am făcut un program la ceaun. Dimineaţa fac eu gem în el şi după-amiaza
face el urdă.”

Capriciile fructelor
l Zmeura şi fragii sunt foarte
pretenţioase, se strică foarte repede.
l În zona Braşovului se face un fel de peltea din corcoduşe galbene şi roşii; se curăţă de sâmburi şi se trec de câteva ori printr-un tip de sită deasă, rămasă moştenire de la saşi.
l Măceşele se culeg brumate şi se freacă pe sită de două ori, abia atunci iese pasta adevărată.
l Nucile se pun în zeamă de var. Pui var în apă, laşi de pe o zi pe alta, apoi pui nucile în apa respectivă, unde trebuie lăsate o zi, ca să rămână mai tari; altfel se sfărâmă.
l Cireşele de pădure sunt mărunte tare, e greu să le scoţi sâmburii.

Gem de rubarbă
Reţeta am învăţat-o de la o vecină din sat, Martini Ana, o săsoaică bătrână care mi-a povestit că pe vremuri, la nunţile săseşti, sosul de rubarbă nu lipsea niciodată de pe friptură. La noi, în zona Braşovului, aproape în toate grădinile găseşti rubarbă şi acum, pentru că saşii au plecat mai toţi în Germania, românii au rămas cu rubarba în grădini, dar nu prea ştiu ce să facă cu ea. Mai fac o plăcintă, un compot, cât să nu-o lase în grădină să se treacă

Vezi aici reţeta de gem de rubarbă

Etichete: bucatarie tradiţională, dulceata, produse tradiţionale, Reţete tradiţionale

Pe aceeşi temă

Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul]
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul]
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul]
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul]
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]