Poveşti româneşti: Mămăligă de ziua cucului

03 Mai 2011 00:39

Dacă-i întrebi pe bătrâni de cuc, o să-ţi spună că pe vremuri avea pene de aur şi că pe nevasta lui o chema Sava. Povestea spune că Sava i-a pus coarne cucului şi l-a înşelat cu privighetoarea, iar cucul, în loc să tranşeze bărbăteşte infidelitatea, şi-a luat resemnat penele de aur şi a plecat.

Sava nu l-a putut întoarce din drum, dar l-a implorat să o lase să-l caute. „N-ai decât“, i-ar fi spus cucul. „Am să fiu pe undeva, de la Blagoveştenie până la Sânziene.“ Aşa că, atunci când auziţi cucul în luna martie, de pe 25 încolo, să ştiţi că este Sava care îl tot strigă: cu-cu, cu-cu. Astfel, de Buna Vestire sau de Blagoveştenie, se mai zice că este şi ziua cucului.

25 martie este sărbătoare mare la români şi dacă vă întrebaţi ce legătura are asta cu mămăliga... are! Pentru că de Buna Vestire este un păcat de neieratat să munceşti. Se zice că dacă ar măcina cineva mălai şi ar face mămăligă, iar mămăliga ar ajunge în râu, peştii care ar mânca din ea ar muri; iar dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Nici împerecherea făcută între animale în această zi nu e bună. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu zăpadă ca să scape de purici. În această zi începe să cânte cucul.

Degeaba zic unii şi alţii că mămăliga este românească. Nu e! Italienii mâncau mămăligă mult înaintea noastră. De altfel, pe la ei a pătruns porumbul în Europa şi, dacă e să fim cinstiţi, trebuie să spunem că noi nu am fost tocmai ospitalieri cu el. Pe la 1686, în Transilvania, cultivarea porumbului pe tarlaua de grâu era pedepsită cu 6 florini.

Mălai ca desert
Nu tot timpul femeia aprindea cuptorul; de obicei se făcea asta într-o anumită zi a săptămânii, când se pregătea o cantitate mai mare de cocături – fie că erau pâini, turte sau mălăiaş. Altfel, mămăliga: la pachet, pe câmp, la şcoală. Mămăligă la felul unu, mămăligă la desert, unde, în afară de mălai dulce, mai aveam mălai copt sau dospit. Ingredientele sunt cam aceleaşi: mălai, lapte, o cană de făină de grâu, zahăr, o nucă de drojdie şi răbdare. Dacă-i făcut cu băgare de seamă, mălaiul iese bun şi e şi mai bun cu smântână cu zahăr, adică cu frişcă, cum îi spun domnii. Şi dacă tot veni vorba de domni, ei n-au pus niciodată gura pe meşniţă, cea mai primitivă formă de mămăligă, făcută doar din mălai şi apă. Nu ştie ţăranul ce-i şofranul, dar nici boierul ce-i meşniţa.

Feluri de mămăligă
Mămăliga simplă şi de toată zilele.
Mămăligă de cartofi, o moştenire a imperiul austroungar, se face şi în nordul Italiei.
Mămăliga pripită, moale, se ia cu lingura.
Chiftele de mămăligă, la Sighet sau, mai larg, Nordul Transilvaniei.
Găluştele de mămăligă în Bucovina, umplute cu ciuperci sotate în unt şi vin; sau făcute de hunedoreni în forme precum o lămâie care se dau prin ou şi se prăjesc în untură.
Boţi în Apuseni, nişte găluşte de mămăligă fierte în apă.
Balmoşul, mâncarea baciului, în pături, cu cele mai grase brânzeturi.
Tocană de mămăligă (cu varză, cu jumări, cu carne )
Mămăligă pe fructe, găsită de Radu Anton Roman la Baia de Aramă. Facută de părintele Irineu la un schit de pe Cerna. Straturi de mere, pere, gutui şi prune, cu unt între pături de mămăligă.

Vedeţi aici reţeta de Mălai dulce

Etichete: malai, Reţete cu mălai, Reţete cu mămăligă

Pe aceeşi temă

Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul]
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul]
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul]
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul]
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]