Prăjitura cu poveste - De la Baba au rhum la savarină
08 Septembrie 2011 14:14
Dacă, la început, Baba au rhum era un simplu aluat dospit, garnisit cu fructe uscate, în zilele noastre, prăjitura se serveşte însiropată cu rom, alături de frişcă sau îngheţată de vanilie.
Povestea începe în Polonia, unde prăjitura se afla printre reţetele pentru copii ale bătrânelor. În secolul al XVI-lea, avea formă cilindrică, preparată dintr-un aluat dospit şi garnisită cu fructe uscate.
Întâmplarea a făcut ca Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei şi socru al lui Ludovic al XV-lea, mare amator de dulciuri, să o considere mult prea uscată pentru gustul lui regesc şi pentru sensibilele lui gingii lipsite de dinţi. Bucătarul personal, Nicholas Stohrer, a venit cu ideea de a aromatiza prăjitura cu şofran şi de a o stropi cu vin de Malaga (în acele vremuri, romul nu era altceva decât o băutura oribilă, destinată marinarilor şi piraţilor) pentru a-i conferi o textură mai catifelară.
Regele a botezat-o simplu: „Baba”! Denumirea ei nu are nimic de-a face cu personajul Ali Baba! Cuvântul „baba”, întâlnit atât în poloneză (babka), cât şi în rusă, se referă la o persoană în vârstă, o „babă”.
Cinci ani mai târziu, inventivul bucătar ajunge la Paris, unde îşi deschide o patiserie la numărul 51, pe Strada Montorgueil. Dacă ai drum pe acolo, nu uita să vizitezi şi această patiserie; acum, după 280 de ani, este declarată monument istoric.
Modernizarea prăjiturii
În ziua de azi, „Baba au rhum” nu mai este la modă, fiind considerat un desert burghez un pic depăşit. Dar cofetarii plini de imaginaţie l-au gândit astfel încât să atragă gurmanzii contemporani.
La celebra cofetărie Fauchon din Paris, prăjiturica este aranjată într-un pahar, servită cu piure de ananas şi frişcă deasupra, iar în mijloc are înfiptă o seringă umplută cu rom din care îţi poţi doza singur cantitatea de alcool cu care doreşti să îţi
însiropezi desertul.
Un desert rebotezat
În 1844, fraţii Julien, patiseri cu renume, se inspiră din „Baba” şi creează „Savarina”, numită astfel în onoarea lui Antheme Brillant-Savarin, autorul celebrei „Psihologia gustului”. Antheme Savarin le-a dezvăluit celor doi fraţi secretul compoziţiei siropului aromat, în care se scufundă prăjitura şi care îi conferă aceea textură unică.
Aceasta este acum coaptă într-o formă circulară, cu partea din mijloc decupată, nu mai conţine fructe uscate şi, îndată ce este scoasă din cuptor, este însiropată până la saturare cu sirop de zahăr şi rom. Construcţia este simplă şi de mare rafinament: blat de brioşă, sirop alcoolizat şi frişcă.
Tipuri de rom
Romul este o băutură obţinută din fermentarea şi apoi distilarea trestiei de zahăr. Pe piaţă se găsesc două sortimente de rom: rom alb şi rom brun.
Romul alb are note florale, fructate şi vegetale, pe când romul brun este o băutură care a poposit întâi în butoaie de stejar, cel puţin un an, timp în care preia culoarea de ambră a recipientelor. Gustul acestuia este mult mai condimentat, împrumutând ceva din aroma scorţişoarei, a nucşoarei şi a cafelei. Calitatea romului folosit este importantă, aşa că este bine să foloseşti cel mai bun rom pe care ţi-l permiţi.
TIPS & TRICKS
l Romul cu care se însiropează prăjitura poate fi înlocuit cu Vin de Malaga, un vin pentru desert, sau cu Grand Marnier, un tip de cognac în care au fost lăsate la macerat coji de portocală.
l Pentru a absorbi mai mult sirop, este recomandat ca, după ce scoţi prăjitura din formă, sa o laşi la uscat la temperatura camerei pentru o zi, două. Astfel poţi avea mereu prăjiturele gata pregătite şi, când sosesc musafirii, nu îţi mai rămâne decât să le însiropezi şi să le adaugi frişcă. La fel de uşor se pot şi congela.
l Ca să fii sigur că prăjitura a absorbit suficient sirop, o poţi înţepa cu vârful unui cuţit, iar dacă acesta nu întâmpină rezistenţă înseamnă că este momentul să o scoţi din sirop.
l O altă metodă folosită de cofetarii autohtoni pentru a însiropa bine savarinele este aceea de a rade o latură a prăjiturii pe răzătoare. Pe acea zonă se va turna sirop, care va fi astfel mai uşor absorbit.
l „Baba au rhum” pot fi aranjate şi în păhăruţe mici, transparente, numite de francezi „verrines”, însiropate şi apoi garnisite cu frişcă.
l Prăjitura se poate coace fie într-o formă mare, fie în forme individuale cilindrice;
în cel de-al doilea caz, nu uita să micşorezi timpul de coacere.
Povestea începe în Polonia, unde prăjitura se afla printre reţetele pentru copii ale bătrânelor. În secolul al XVI-lea, avea formă cilindrică, preparată dintr-un aluat dospit şi garnisită cu fructe uscate.
Întâmplarea a făcut ca Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei şi socru al lui Ludovic al XV-lea, mare amator de dulciuri, să o considere mult prea uscată pentru gustul lui regesc şi pentru sensibilele lui gingii lipsite de dinţi. Bucătarul personal, Nicholas Stohrer, a venit cu ideea de a aromatiza prăjitura cu şofran şi de a o stropi cu vin de Malaga (în acele vremuri, romul nu era altceva decât o băutura oribilă, destinată marinarilor şi piraţilor) pentru a-i conferi o textură mai catifelară.
Regele a botezat-o simplu: „Baba”! Denumirea ei nu are nimic de-a face cu personajul Ali Baba! Cuvântul „baba”, întâlnit atât în poloneză (babka), cât şi în rusă, se referă la o persoană în vârstă, o „babă”.
Cinci ani mai târziu, inventivul bucătar ajunge la Paris, unde îşi deschide o patiserie la numărul 51, pe Strada Montorgueil. Dacă ai drum pe acolo, nu uita să vizitezi şi această patiserie; acum, după 280 de ani, este declarată monument istoric.
Modernizarea prăjiturii
În ziua de azi, „Baba au rhum” nu mai este la modă, fiind considerat un desert burghez un pic depăşit. Dar cofetarii plini de imaginaţie l-au gândit astfel încât să atragă gurmanzii contemporani.
La celebra cofetărie Fauchon din Paris, prăjiturica este aranjată într-un pahar, servită cu piure de ananas şi frişcă deasupra, iar în mijloc are înfiptă o seringă umplută cu rom din care îţi poţi doza singur cantitatea de alcool cu care doreşti să îţi
însiropezi desertul.
Un desert rebotezat
În 1844, fraţii Julien, patiseri cu renume, se inspiră din „Baba” şi creează „Savarina”, numită astfel în onoarea lui Antheme Brillant-Savarin, autorul celebrei „Psihologia gustului”. Antheme Savarin le-a dezvăluit celor doi fraţi secretul compoziţiei siropului aromat, în care se scufundă prăjitura şi care îi conferă aceea textură unică.
Aceasta este acum coaptă într-o formă circulară, cu partea din mijloc decupată, nu mai conţine fructe uscate şi, îndată ce este scoasă din cuptor, este însiropată până la saturare cu sirop de zahăr şi rom. Construcţia este simplă şi de mare rafinament: blat de brioşă, sirop alcoolizat şi frişcă.
Tipuri de rom
Romul este o băutură obţinută din fermentarea şi apoi distilarea trestiei de zahăr. Pe piaţă se găsesc două sortimente de rom: rom alb şi rom brun.
Romul alb are note florale, fructate şi vegetale, pe când romul brun este o băutură care a poposit întâi în butoaie de stejar, cel puţin un an, timp în care preia culoarea de ambră a recipientelor. Gustul acestuia este mult mai condimentat, împrumutând ceva din aroma scorţişoarei, a nucşoarei şi a cafelei. Calitatea romului folosit este importantă, aşa că este bine să foloseşti cel mai bun rom pe care ţi-l permiţi.
TIPS & TRICKS
l Romul cu care se însiropează prăjitura poate fi înlocuit cu Vin de Malaga, un vin pentru desert, sau cu Grand Marnier, un tip de cognac în care au fost lăsate la macerat coji de portocală.
l Pentru a absorbi mai mult sirop, este recomandat ca, după ce scoţi prăjitura din formă, sa o laşi la uscat la temperatura camerei pentru o zi, două. Astfel poţi avea mereu prăjiturele gata pregătite şi, când sosesc musafirii, nu îţi mai rămâne decât să le însiropezi şi să le adaugi frişcă. La fel de uşor se pot şi congela.
l Ca să fii sigur că prăjitura a absorbit suficient sirop, o poţi înţepa cu vârful unui cuţit, iar dacă acesta nu întâmpină rezistenţă înseamnă că este momentul să o scoţi din sirop.
l O altă metodă folosită de cofetarii autohtoni pentru a însiropa bine savarinele este aceea de a rade o latură a prăjiturii pe răzătoare. Pe acea zonă se va turna sirop, care va fi astfel mai uşor absorbit.
l „Baba au rhum” pot fi aranjate şi în păhăruţe mici, transparente, numite de francezi „verrines”, însiropate şi apoi garnisite cu frişcă.
l Prăjitura se poate coace fie într-o formă mare, fie în forme individuale cilindrice;
în cel de-al doilea caz, nu uita să micşorezi timpul de coacere.
Vezi aici reţeta pentru prăjitura Baba au rhum.
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare