Visând la prăjituri
Cofetăria Ancăi ai recunoaşte-o şi cu ochii închişi, după mirosul de ciocolată, vanilie, marţipan şi mastic. E însorită şi colorată, ca o vacanţă în Grecia din care ai vrea să te întorci de-abia la anul.
După ce faci cunoştinţă cu Anca Gherasim, te îmbogăţeşti brusc: cu o punguţă de brioşe şi un plic de mahleb (un condiment care se foloseşte în pâinea şi biscuiţii greceşti), cu ponturi despre cele mai bune cofetării din Bucureşti, cu portrete de cheesecake şi de prăjituri cu ciocolată (la ea am auzit cea mai „ciocolatoasă” descriere a unui desert); şi cu atât entuziasm încât e musai să-l împărtăşeşti şi cu alţii, dacă vrei să dormi liniştit noaptea. Lucrează în comunicare, dar, dacă ar fi să o ia de la zero, s-ar face „pastry chef” – nu cofetar. Dar nu pentru că jobul sună mai bine în engleză, ci pentru că are o problemă cu dulciurile din majoritatea cofetăriilor româneşti: „Mi se par odioase – nu support frişca vegetală şi toate ingredientele alea proaste. Puţine amandine sunt mâncabile; în general, dai peste o pâine umflată de un sirop, cu multă margarină deasupra”. Cât despre magazine... „La greci, găseşti patiseria după miros, atât de aromate sunt fursecurile. La noi în cofetărie intri şi nu miroase a nimic. Sau cel mult a aromă artificială de vanilie”. Când te aude râzând, adaugă cu o privire serioasă: „Eu chiar tratez desertul ca pe felul principal. Aş supravieţui fără mâncare, dar nu şi fără dulciuri”.
Nicio mega-filozofie
De gătit, găteşte dintotdeauna. „Eram mereu prin preajma mamei, cu nasul în toate cremele şi ouăle bătute”, spune ea zâmbind, după care adaugă: „muza principală a fost mama. Ştiu că toată lumea spune că mama lor găteşte cel mai bine, dar e la fel şi în cazul meu” (doar că, în cazul ei, poţi să te convingi cu propriile papile, comandând mâncare de la Kalitera, www.kalitera.ro). A crescut cu volumul Sandei Marin, care era atât de uzat încât nu mai avea nici coperte, nici cuprins: „ştiam să găsesc reţetele din memorie; una după capitolul cu gemuri şi peltele, alta pe pagina care avea o pată de ciocolată”. Acum găseşte reţete mai ales pe internet şi în reviste (pe blatul din bucătărie găseşti un teanc gros de Good Food, al cărei fan este – ţine să sublinieze – chiar înainte de a fi apărut revista în România). Însă gătitul nu i se pare complicat: „Mă amuză foarte tare cum, oamenilor care nu petrec mult timp în bucătărie, gătitul li se pare o mega-filozofie! Eu cred că dacă îi pui cuiva o revistă în mână, cu reţete de bun simţ, nu se poată să nu iasă ceva”.
Cadouri gustoase
În ultimul timp, prietenii îi aduc în dar cărţi de bucate. „Ultima pe care am primit-o este despre bucătăria thailandeză, dar ar fi trebuit să fie însoţită şi de ingrediente, că aici nu se găsesc”, spune cu zâmbet ştrengar.
Dar probabil cel mai frumos cadou culinar a fost un curs de patru luni la Ecole Chocolat (http://ecolechocolat.com/), timp în care a învăţat să tempereze ciocolata, să facă trufe de ciocolată şi să aleagă materia primă cea mai bună. „Ai crede că ciocolata neagră e una şi bună, dar, dacă guşti mai multe tipuri, cu acelaşi procent de cacao, observi că una e foarte dulce – Heidi, de exemplu – alta fină, onctuoasă – Michel Cluizel, care se găseşte la Delicateria Traiteur. Sunt diferenţe foarte mari!” Când pleacă în vacanţă, e cu ochii în patru după ingrediente mai speciale: sirop de glucoză, marţipan, mastic, lapte condensat dulce. În Bucureşti, îi place să se aprovizioneze de la Real (raionul de alune şi fructe uscate) şi de la Mega Image („au o selecţie bună de ingrediente greceşti”).
Prăjitura preferată
Când o întrebi despre ea, îţi răspunde fără se să gândească: „E ca şi cum ai întreba-o pe o mamă care este copilul ei preferat!”. Dar îi sunt foarte dragi o reţetă de cheesecake cu zmeură (de pe site-ul Good Food) şi o prăjitură cu mousse
de ciocolată, pe care a mâncat-o pe insula grecească Poros. „Avea un blat subţire şi o spumă atât de densă şi de ciocolatoasă... A rămas, în mod clar, reperul în materie de desert cu ciocolată.” Da, îi plac la nebunie dulciurile, dar la fel de mult îi place şi reacţia oamenilor care gustă prăjiturile pe care le pregăteşte ea. „Nu cred că vreun bucătar de plăcere găteşte pentru el sau de nevoie”, spune aşa de convinsă, încât nu poţi decât să taci; şi să mai iei o brioşă cu interior cremos de cheesecake.
PONT: Când nu găseşti migdale decojite, pentru prăjituri, nu te enerva. Dacă opăreşti migdale obişnuite, poţi să cojeşti pielea foarte uşor.
Încearcă reţeta de briose alb-negru.
Cele mai dulci site-uri
· http://www.davidlebovitz.com David este pastry chef, dar şi unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri din domeniul culinar
· http://dessertfirst.typepad.com/ „Textele sunt un pic cam lungi, dar pozele sunt superbe.”
Cofetăriile preferate
· Vienna Cafe (Hotelul Marriott): „Prăjiturile lor nu doar că arată foarte bine, ci sunt şi foarte gustoase”
· Chocolat
· Centro (Hotelul Howard Johnson): „De aici o să-mi comand tortul pentru nuntă.”
*Text apărut în ediţia tipărită a revistei Good Food din luna septembrie 2010
Pe aceeşi temă
-
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul] -
Un fursec pe săptămână
Dan a pus în aplicare un proiect prin care şi-a dorit să afle dacă [tot articolul] -
Mai întâi desertul
După ce o cunoşti pe Roxana, vei avea impresia că toţi medicii şi nutriţioniştii ţi-au [tot articolul] -
Gustul se educă
Pulpo a la galega, penne ai funghi porcini, varză cu pancetta şi pomodori secchi, hamburger [tot articolul] -
Condimentat cu umor
Teo are o meserie care presupune să dormi jumătate de zi, să stai degeaba a doua jumătate, iar [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare