Voluntar în Scoţia
05 Aprilie 2011 01:39
Dacă îţi place să descoperi reţete şi locuri noi, dacă nu te deranjează munca fizică şi nu te intimidează străinii, înseamnă că poţi să-ţi petreci cele mai frumoase vacanţe aproape pe gratis.
La prima vedere, munca voluntară timp de şase ore pe zi, alături de oameni necunoscuţi, părea o vacanţă complet neinspirată pentru cineva ca mine, care s-a bucurat mereu de o viaţă plină de lapte şi miere – laptele cumpărat de la alimentara din colţ şi mierea primită de la nişte oameni de „la ţară”, adică de acolo unde lumea merge în căruţă şi iese la toaletă în curte.
La a doua vedere nu s-a mai ajuns, pentru că – lovită brusc de un simţ al aventurii întârziate („Dacă n-o facem anul ăsta, atunci când?!”) – m-am hotărât împreună cu prietena mea de la Berlin să mergem în Scoţia, cât mai în nord, acolo unde dealurile sunt atât de pustii şi cerul atât de albastru, încât ai impresia că lumea fost creată ieri. Cel puţin aşa văzusem în filme şi în documentarele de pe Discovery.
Programare la distracţie WWOOF („World Wide Opportunities on Organic Farms”, adică „Oportunităţi la ferme organice din toată lumea”) este
o organizaţie internaţională (da, funcţionează şi în România) care oferă oamenilor posibilitatea de a munci voluntar, în schimbul mesei şi cazării, la ferme care practică agricultura organică (adică cea tradiţională, fără pesticide şi îngrăşaminte chimice de sinteză – cam ceea ce aţi văzut când eraţi mici, dacă aţi copilărit la ţară).
Plăteşti taxa de înscriere (20 de lire pentru Anglia, însă alte ţări sunt mai ieftine), primeşti o legitimaţie şi ai acces la baza de date a gazdelor, care e mult mai variată decât te-ai aştepta: indivizi care cresc oi (la o oră de mers cu maşina până la cea mai apropiată aşezare omenească), familii care coc pâine şi cultivă plante de leac (şi sunt de meserie medici homeopaţi), mici hanuri sau hoteluri, cu grădină de legume (poţi să munceşti în aer liber, dar trebuie să ajuţi şi la gătit şi primit clienţii), fabrici artizanale de bere (nu, munca principală nu constă în degustare) şi ferme tradiţionale, cu suprafeţe mari de pământ şi cirezi de vite.
Noi am ales o familie de artişti (ea – violonistă, el – sculptor), cu trei copii (cel mai mare avea zece ani), o căsuţă pe malul golfului Eddrachillis (în nord-vestul Scoţiei), o grădină care aproviziona cu salată hotelul-boutique din apropiere şi un canoe cu care puteai ieşi după-amiaza în golf, ca să admiri apusului soarelui şi ferma de somon. Ne-am făcut „rezervarea” (sub forma unor discuţii pe internet şi la telefon) cu vreo două luni înainte (wwoofing-ul e destul de popular în Anglia, mai ales vara, aşa că trebuie să-ţi faci planuri din timp).
Filmele sunt adevărate
Nu, nu l-am văzut pe monstrul din Loch Ness, dar ceaţa era la fel de deasă ca-n filmele cu Duncan MacLeod. Iar, după ploaie, râurile tâşneau din dealurile gri, ca şi cum o întreagă lume extraterestră, acvatică, ar fi încercat să spargă zidurile de pământ şi piatră.
La Eddrachillis Cottage am ajuns după două zile de avion, autobuz şi făcut autostopul. Au urmat dimineţi începute cu porridge (terci de ovăz) fierbinte, apoi continuate în grădină, la smulsul buruienilor, culesul murelor sau plantatul răsadurilor de salată. Şi după-amiezi ploioase, în care am pregătit borcane de gem şi chutney (un sos de legume sau fructe, cu ceapă, oţet şi condimente) care urmau să fie vândute la piaţă, o dată pe săptămână. Dar şi câteva după-amiezi răcoroase, dar însorite, când ne-am urcat pe dealuri şi am ieşit cu canoe în golf (cu rucsacul plin de provizii: biscuiţi de ovăz, ciocolată şi roşii culese cu mâna noastră). Serile erau scurte – fără televizor sau calculator, dar cu mâncare caldă (acompaniată de cele mai proaspete salate pe care le-am mâncat vreodată), discuţii lungi şi muzică live.
Educaţia din bucătărie
Înveţi o grămadă de lucruri din reviste şi cărţi de bucate, dar parcă înveţi şi mai multe „pe viu”, de la omul care găteşte în aceeaşi bucătărie cu tine. În Scoţia am făcut pentru prima oară chutney (un sos indian de fructe sau legume, cu ceapă, oţet şi condimente; la noi se găseşte de cumpărat la Pukka Food şi Biscuit), jeleuri de fructe amare (merg foarte bine la friptura de vânat) şi flapjacks (un fel de batoane din fulgi de ovăz, unt, zahăr şi miere).
Am mâncat pentru prima oară flori în salată şi am băut Earl Grey, cu lapte şi zahăr, la ora ceaiului, în faţa şemineului aprins. Da, la sfârşit de august, în nordul Scoţiei, e cam tot atât de frig cât e la Bucureşti în luna noiembrie…
La prima vedere, munca voluntară timp de şase ore pe zi, alături de oameni necunoscuţi, părea o vacanţă complet neinspirată pentru cineva ca mine, care s-a bucurat mereu de o viaţă plină de lapte şi miere – laptele cumpărat de la alimentara din colţ şi mierea primită de la nişte oameni de „la ţară”, adică de acolo unde lumea merge în căruţă şi iese la toaletă în curte.
La a doua vedere nu s-a mai ajuns, pentru că – lovită brusc de un simţ al aventurii întârziate („Dacă n-o facem anul ăsta, atunci când?!”) – m-am hotărât împreună cu prietena mea de la Berlin să mergem în Scoţia, cât mai în nord, acolo unde dealurile sunt atât de pustii şi cerul atât de albastru, încât ai impresia că lumea fost creată ieri. Cel puţin aşa văzusem în filme şi în documentarele de pe Discovery.
Programare la distracţie WWOOF („World Wide Opportunities on Organic Farms”, adică „Oportunităţi la ferme organice din toată lumea”) este
o organizaţie internaţională (da, funcţionează şi în România) care oferă oamenilor posibilitatea de a munci voluntar, în schimbul mesei şi cazării, la ferme care practică agricultura organică (adică cea tradiţională, fără pesticide şi îngrăşaminte chimice de sinteză – cam ceea ce aţi văzut când eraţi mici, dacă aţi copilărit la ţară).
Plăteşti taxa de înscriere (20 de lire pentru Anglia, însă alte ţări sunt mai ieftine), primeşti o legitimaţie şi ai acces la baza de date a gazdelor, care e mult mai variată decât te-ai aştepta: indivizi care cresc oi (la o oră de mers cu maşina până la cea mai apropiată aşezare omenească), familii care coc pâine şi cultivă plante de leac (şi sunt de meserie medici homeopaţi), mici hanuri sau hoteluri, cu grădină de legume (poţi să munceşti în aer liber, dar trebuie să ajuţi şi la gătit şi primit clienţii), fabrici artizanale de bere (nu, munca principală nu constă în degustare) şi ferme tradiţionale, cu suprafeţe mari de pământ şi cirezi de vite.
Noi am ales o familie de artişti (ea – violonistă, el – sculptor), cu trei copii (cel mai mare avea zece ani), o căsuţă pe malul golfului Eddrachillis (în nord-vestul Scoţiei), o grădină care aproviziona cu salată hotelul-boutique din apropiere şi un canoe cu care puteai ieşi după-amiaza în golf, ca să admiri apusului soarelui şi ferma de somon. Ne-am făcut „rezervarea” (sub forma unor discuţii pe internet şi la telefon) cu vreo două luni înainte (wwoofing-ul e destul de popular în Anglia, mai ales vara, aşa că trebuie să-ţi faci planuri din timp).
Filmele sunt adevărate
Nu, nu l-am văzut pe monstrul din Loch Ness, dar ceaţa era la fel de deasă ca-n filmele cu Duncan MacLeod. Iar, după ploaie, râurile tâşneau din dealurile gri, ca şi cum o întreagă lume extraterestră, acvatică, ar fi încercat să spargă zidurile de pământ şi piatră.
La Eddrachillis Cottage am ajuns după două zile de avion, autobuz şi făcut autostopul. Au urmat dimineţi începute cu porridge (terci de ovăz) fierbinte, apoi continuate în grădină, la smulsul buruienilor, culesul murelor sau plantatul răsadurilor de salată. Şi după-amiezi ploioase, în care am pregătit borcane de gem şi chutney (un sos de legume sau fructe, cu ceapă, oţet şi condimente) care urmau să fie vândute la piaţă, o dată pe săptămână. Dar şi câteva după-amiezi răcoroase, dar însorite, când ne-am urcat pe dealuri şi am ieşit cu canoe în golf (cu rucsacul plin de provizii: biscuiţi de ovăz, ciocolată şi roşii culese cu mâna noastră). Serile erau scurte – fără televizor sau calculator, dar cu mâncare caldă (acompaniată de cele mai proaspete salate pe care le-am mâncat vreodată), discuţii lungi şi muzică live.
Educaţia din bucătărie
Înveţi o grămadă de lucruri din reviste şi cărţi de bucate, dar parcă înveţi şi mai multe „pe viu”, de la omul care găteşte în aceeaşi bucătărie cu tine. În Scoţia am făcut pentru prima oară chutney (un sos indian de fructe sau legume, cu ceapă, oţet şi condimente; la noi se găseşte de cumpărat la Pukka Food şi Biscuit), jeleuri de fructe amare (merg foarte bine la friptura de vânat) şi flapjacks (un fel de batoane din fulgi de ovăz, unt, zahăr şi miere).
Am mâncat pentru prima oară flori în salată şi am băut Earl Grey, cu lapte şi zahăr, la ora ceaiului, în faţa şemineului aprins. Da, la sfârşit de august, în nordul Scoţiei, e cam tot atât de frig cât e la Bucureşti în luna noiembrie…
Etichete:
scoţia, vacanţă gourmet
Pe aceeşi temă
-
Gătitul e o joacă de copil
Pentru o zi, redacţia GoodFood a dat în mintea copiiilor – am pregătit tot felul de [tot articolul] -
The Gourmet’s Guide to Cooking with Beer
Cartea de faţă face parte dintr-o serie, există şi un volum dedicat reţetelor care folosesc [tot articolul] -
Maşina de făcut paste
Dacă îţi plac pastele, gândeşte-te că ai putea să le mănânci pe cele mai [tot articolul] -
Cel mai bun desert ...
...e mai multe :)) Adică de ce doar unul când pot fi patru? Aşa s-a gândit şi [tot articolul] -
Gătitul la patru mâini
Când întâlneşti un bucătar de plăcere, îţi zici imediat „Ce noroc [tot articolul]
Adauga comentariu
Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.Logare | Inregistrare