Zürich pentru gurmanzi

03 Iunie 2011 20:22
Articol de Cristina Mazilu

Când îţi iei un bilet de avion la Zürich, o faci cu gândul la străzi elegante, ceasuri scumpe, la Alpi şi nici nu-ţi imaginezi potenţialul unui foodie trip decadent. Cristina Mazilu te poartă însă prin cele mai interesante restaurante din oraş, într-o înlănţuire de experienţe gourmet.

Am ajuns la Zürich într-o după-amiază de joi, când străzile erau aproape pustii, picurate de-o burniţă uşoară. Tot drumul până la hotelul din apropierea lacului m-am întrebat unde e zgomotul oraşului, unde-s claxoanele şi dacă oamenii nu se plictisesc într-atâta linişte. Un bagaj despachetat mai târziu şi era deja timpul pentru primul episod al experienţei mele gourmet.

Gastro-bummeln

Adică un fel pretenţios de a spune în swiss deutsch că te plimbi din cârciumă-n cârciumă, în căutare de mâncare. Ca să dăm startul serii, am urcat pe acoperişul hotelului Ambassador. Acolo terasa te poartă, în zilele senine, din vârfurile ninse ale Alpilor, până pe marginea lacului Zürich, pe podurile de peste râul Limmat, printre turlele bisericilor şi peste acoperişurile caselor din centrul oraşului. Momentul perfect pentru primul pahar de prosecco al serii. Odată savurat, am lăsat priveliştea pentru interiorul sofisticat, dar cald, al restaurantului hotelului. Dintr-un meniu atent selecţionat poţi să-ţi alegi feluri delicioase, pentru că faptul că ingredientele folosite sunt bio, se simte într-un mod spectaculos. După o supă de avocado sorbită rapid dintr-un shot, am încercat un somon de captură, atent aşezat peste un blini cu cartofi şi împodobit cu frunze fine de salată. Acompaniat de un vin suedez – un asamblaj numit Quintet şi făcut cu cinci feluri de vin alb, aperitivul mi-a deschis apetitul pentru seara care abia a început.

Pentru felul principal am plecat până în inima oraşului vechi. Zunfthaus zur Waag, un restaurant aflat într-o clădire de secol XVIII, mi-a oferit o porţie de tradiţie elveţiană: „Zurcher Geschnetzeltes” – felii de viţel şi rinichi în sos, peste o porţie generoasă de roesti crocant. Din impresionantele camere în stil Biedermeier nu mă puteam muta în altă parte decât într-un loc pe măsură. Deschisă în urmă cu două secole, cofetăria Schober e un loc de basm, care te vrăjeşte de la intrare cu vitrinele decorate de maestrul patiser francez. În încercarea de a alege un desert perfect pentru a încheia cina, m-am ales cu trei: un macaron umplut cu zmeură proaspătă, o felie de tort cu straturi de jeleu de zmeură şi ciocolată albă şi o spumă de ciocolată albă şi neagră, învelită într-un ganache lucios. Încă un pahar de şampanie (sau poate două…) şi am lăsat în spate tentaţiile dulci cu direcţia camerei de hotel. Dar traseul meu a fost perturbat când, odată ajunsă la destinaţie, am făcut stânga împrejur şi nu m-am oprit până n-am găsit ce căutam. Pentru că, ce-i drept, cum altfel să închei o seară plină de rafinament decât la tejgheaua soioasă a unui bratwurst stand, cu cârnaţi proaspeţi la grătar, muştar iute şi pâine cu coaja crocantă?

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

Asta pentru că şi elveţienii au bunul obicei de a include prosecco la micul dejun. Pe lângă croissante, miere şi fructe proaspete şi alte răsfăţuri. Deci după prima masă a zilei, m-am îndreptat spre a doua.

Hiltl este un lanţ de restaurante vegetariene din Zürich. Oricât de mult aş încerca să respect convingerile culinare ale celorlalţi, firea mea carnivoră nu-mi permite să înţeleg întru totul. Însă lăsând la o parte muşchiul de vită în sânge, Hiltl mi-a demonstrat că viaţa unui vegetarian nu este nici pe departe searbădă atât timp cât e condimentată cu talent şi imaginaţie. La etajul restaurantului din spatele Banhofstrasse, am găsit câteva mese şi o insulă cu plite şi cuptoare, pregătite pentru un cooking session. Sub îndrumarea unui chef al restaurantului, am pregătit tofu în crustă crocantă cu chutney de mango, thai green curry cu orez basmati şi spumă de ciocolată cu sos de fructul pasiunii şi chili. Era deja ora prânzului când am terminat cele trei feluri, iar sălile restaurantului erau pline ochi. Chiar dacă doar o treime dintre clienţii restaurantului sunt vegetarieni, asta nu înseamnă că nu se bucură din plin de felurile pregătite la Hiltl. Ceea ce am făcut şi eu, fără să simt nevoia stringentă a unei proteine animale în farfurie. Deci se poate.

După o scurtă incursiune pe Bahnhofstrasse, una dintre străzile principale ale Zürichului, pe care găseşti aliniate toate magazinele celebre care pot lăsa urme adânci în cardul e credit, plus o plimbare prin partea veche a oraşului (Dadahaus Cabaret Voltaire sună cunoscut?), am ajuns din nou la hotel. O schimbare de rochie mai târziu am plecat în Zürich West, o zonă mai industrială a oraşului. Acolo, sub cele 36 de arcade ale unui viaduct, s-a născut o zonă comercială care găzduieşte zeci de magazine, galerii de artă, dar şi o piaţă slow food, cu produse tradiţionale, organice ori bio. Preţurile sunt pe măsură, însă merită o vizită.

La câteva zeci de metri mai departe am dat peste LaSalle, un restaurant construit într-un cub de sticlă, amplasat într-o hală Schiffbau, care în secolul trecut găzduia un şantier naval. Acum este locul pentru spectacole de teatru, concerte şi gastronomie fină. Cum a fost cazul şi la masa din cea de-a doua mea seară în Zürich – salată de caracatiţă, muşchi de vită irlandeză şi o selecţie din cele mai bune deserturi din meniu.


Zürich la înălţime

Ziua de sâmbătă a început în forţă, cu o plimbare cu trenul până la capăt de line, apoi o plimbare până în vârful dealului Uetliberg. Acolo, restaurantul hotelului Uto Kulm îţi poate oferi privelişti minunate deasupra Zürichului. Asta, desigur, dacă nu ai parte de o ceaţă groasă, aşa cum am păţit eu. Dar brunch-ul a fost apreciat chiar şi cu norii de ploaie (şi, mai apoi, ninsoare) deasupra oraşului.

Acestea fiind punctate, nu mi-a mai rămas decât să mă bucur de ultimele ore în oraşul elveţian. Am răscolit magazine gourmet şi supermarketuri în căutare de ingrediente interesante, am continuat testarea cârnaţilor de la colţ de stradă, iar la prânz am încercat încă o dată rösti – cartofi fierţi, apoi raşi şi prăjiţi într-o culoare aurie şi-o textură crocantă). Seara am încercat să iau pulsul oraşului alături de localnici. Un show burlesque, apoi un bar de pe Langstrasse,
în aşa-numitul „red district” al Zürichului. Câteva beri mai apoi a trebuit să prind avionul înapoi la Bucureşti. Dar m-aş întoarce oricând, curând.

 
 
Etichete: elvetia, turism culinar, vacante gourmet, zurich
 

Pe aceeşi temă

 

Adauga comentariu

Pentru a putea comenta trebuie sa fiti logat.
Logare | Inregistrare
 
...sau utilizand contul tau de facebook